Povestea insulei Humanitas

Gabriel Liiceanu
​București: Editura Humanitas, 2019. 

           Pe 1 februarie 1990 a fost înființată Editura Humanitas, iar cartea pe care v-o propunem astăzi constituie bilanțul a 30 de ani de existență a editurii care, de atunci, are peste 30 de milioane de cărți publicate. Cărțile apărute în primii ani după 1990 au fost printre puținele și cele mai importante semne ale schimbării survenite în România, generații întregi formându-se după ele. Moștenind patrimoniul Editurii Politice, cu tot cu personal, dar reușind să atragă, în timp, și oameni tineri, sub conducerea lui Gabriel Liiceanu editura a crescut an după an, ajungând astăzi să dețină o rețea națională de librării și să aibă standul cel mai mare, mai important, la târgurile de carte din țară. Colecțiile editurii acoperă titluri din toate orizonturile culturii -  istorie, jurnale, eseuri, filosofie, beletristică, religie, spiritualitate, știință - cu volume semnate de autori străini și români. Editura Humanitas, afirmă Horia Roman - Patapievici, „a devenit fenomenul cultural care a transformat decisiv spațiul nostru public în anii '90“.
       „Cel mai frumos compliment făcut Editurii Humanitas, mărturisește Gabriel Liiceanu, a venit de la Lucian Boia: Dacă ţara întreagă şi-ar fi găsit drumul cum l-a găsit Humanitas din primul moment, fără nici o şovăială, am fi avut astăzi o altă Românie. S-ar putea să fie așa. Am fost ghidați din prima clipă de un anacronic ideal al purității, născut în răspăr cu lumea din care ieșiserăm și deja desuet în raport cu cea în care intram. Visam la o etică a muncii acolo unde nu puțini pregăteau tunuri și eram îndrăgostiți de legalitate într-o țară roasă de corupție. Am dorit, din prima clipă, să fac să se ivească dintr-un ocean al mizeriei morale o insulă Humanitas (am numit-o patria mea mică), în care am invitat să se așeze acele ființe alese, încrezătoare în valorile eterne ale omenirii“.
         Și tot el, la finalul cărții, concluzionează:  „Târziu am înțeles că a vrea să schimbi România, a vrea să-i dai respirația unei civilizații adevărate, însemna în primul rând să înveți să lucrezi în durată, să obții continuitatea într-o țară care stătea sub semnul adamismului cioranian (totul se reiua mereu de la zero) și sub legenda zidurilor  care, înălțate ziua, se năruiau peste noapte. 
       Ce sper, așadar, sau ce-mi doresc acum? Ca în dicționarele din 2090, în dreptul cuvântului Humanitas să scrie: Editură de științe umaniste înființată cu o sută de ani în urmă, la 1 februarie 1990. Indiferent pe ce suport se vor citi cărțile atunci“.  Da, așa îi dorim să se întâmple. Nu cred că, la ora actuală, există vreun român care este preocupat și de citit, care să nu aibă în biblioteca personală cel puțin o carte de la Editura Humanitas. Cât despre Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ - Neamț, aici puteți găsi aproape toate titlurile care, de-a lungul celor 30 de ani, au ieșit pe porțile Editurii Humanitas.