„Dragoste la prima vedere, Kafka-style.“ John Banville
„Pentru mine, cel mai bun mod de viață ar fi să stau încuiat, cu lucrurile necesare scrisului și cu o lampă, în ultima încăpere a unei hrube vaste. Mâncarea ce mi s-ar aduce ar fi depusă de fiecare dată la mare distanță de odaia mea, dincolo de ușa cea mai îndepărtată a hrubei. Drumul într-acolo ar fi singura mea plimbare și l-aș parcurge în halat, trecând pe sub toate bolțile hrubei. Apoi m-aș întoarce la masa mea, aș mânca încet și cu băgare de seamă și aș reîncepe numaidecât să scriu. Ce aș scrie atunci! Din ce profunzimi aș smulge rândurile mele! Fără efort! Căci maxima concentrare nu cunoaște efortul. Numai că poate n-aș face asta mult timp, iar la primul eșec, pesemne inevitabil tocmai într-o asemenea situație, aș izbucni într-un grandios acces de demență.
Ce zici, iubito? Să nu te ții departe de locuitorul hrubei! “
„Tribulațiile relației dintre el și Felice au căpătat, în cele din urmă, forma romanului Procesul.“ Elias Canetti
„Dra Felice Bauer. Pe 13 august, când am ajuns la Brod, ea ședea la masă, dar mie mi s-a părut c-ar fi o servitoare. Nici nu eram curios să aflu cine era și m-am obișnuit numaidecât cu ea. Fața osoasă, searbădă, își afișa inexpresivitatea cu franchețe. (...) Nasul aproape spart. Părul blond, cam rigid și lipsit de farmec. Bărbia puternică. În timp ce mă așezam, am privit-o pentru prima oară mai atent; după ce m-am așezat, aveam deja o opinie fermă.“ Franz Kafka, în Jurnal
„Un om complet asocial din cauza condițiilor de viață și a firii lui, cu o sănătate instabilă, momentan greu de apreciat, izolat de sprijinul oricărei comunități mai mari, din pricina iudaismului său ateu și nesionist (admir sionismul și mi-e greață de el), și zdruncinat necontenit de munca silnică de la birou, într-un mod cât se poate de chinuitor și în ce are el mai bun – un asemenea om se decide, e-adevărat, sub cea mai puternică presiune lăuntrică, să se însoare, așadar, să acționeze în cel mai social mod cu putință. Asta nu mi se pare puțin pentru un astfel de om.“ Franz Kafka (despre sine)
Franz Kafka s-a născut în 1883 la Praga, într-o familie evreiască. A urmat Gimnaziul Umanist German Naţional, apoi s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii Karl-Ferdinand, obținând doctoratul în 1906. A lucrat ca avocat la o companie de asigurări, scriind noaptea, în secret, povestiri pe care până la urmă le publică în 1913, la insistențele prietenului său, poetul Max Brod. În 1914 începe să scrie romanul Procesul şi povestirea Colonia penitenciară, iar un an mai târziu publică nuvela Metamorfoza. Kafka nu a terminat niciunul dintre cele trei romane – Procesul (1925), Castelul (1926) şi America (1927) – şi şi-a distrus mare parte din scrieri. Max Brod a adunat şi a publicat postum tot ce a lăsat Kafka după moartea lui prematură, pe 3 iunie 1924, ignorând instrucțiunile autorului, care dorea ca opera să-i fie arsă. În seria Anansi. Ego urmează să apară volumul Scrisori către Milena.
Sursa: www.carturesti.ro
Volumul se regăsește în colecțiile bibliotecii

​„Povestea reală a tânărului Christopher McCandless, care a făcut autostopul până în Alaska, unde, după un timp, a fost găsit mort la poalele muntelui McKinley, este poate cea mai dramatică, mai frumoasă și mai simbolică poveste a epocii noastre despre chemarea sălbăticiei, voluptatea rătăcirii și mirajul izolării de civilizație. Scrisă admirabil, la limita jurnalului de călătorie și a introspecției poetice, În sălbăticie este o carte care te inspiră și te pune pe gânduri deopotrivă. Jon Krakauer a dat o adevărată fabulă modernă despre confruntarea omului cu sălbăticia din el însuși.“ (Marius Chivu, autorul volumului Trei săptămâni în Himalaya)
„Cu o atenție uluitoare pentru detalii, Krakauer a surprins cu subtilitate povestea fascinantă, dar tristă a unui idealist.“ (Los Angeles Times Book Review)
„Poate că viața și moartea lui Cristopher McCandless au fost fără sens, absurde, de condamnat, dar, când termini de citit În sălbăticie, destinul lui te afectează profund.“ (The New York Times)
În sălbăticie s-a menținut peste doi ani pe lista bestsellerurilor New York Times; a primit Washington State Book Award și YALSA Best Books for Young Adults Award în 1997; este nominalizat la YALSA Popular Paperbacks în 2012. Filmul omonim, regizat în 2007 de Sean Penn, cu Emile Hirsch, Vince Vaughn și Kristen Stewart, a fost recompensat cu două Globuri de Aur și nominalizat la două premii Oscar.
Jon Krakauer s-a născut în 1954 în Brookline, Massachusetts, și a crescut în Corvallis, Oregon, fiind încă din copilărie un împătimit al drumețiilor și al alpinismului. După ce a absolvit Hampshire College, Massachusetts, în 1976, și-a câștigat o vreme existența ca tâmplar, pescar și vânzător de somon. În 1977 a escaladat de unul singur calota Stikine, pentru ca în 1992 să cucerească Cerro Torre, din Patagonia. În 1996 i-a apărut volumul În sălbăticie, devenit imediat bestseller. În 1996 Jon Krakauer a ajuns pe culmea Everestului, însă în timpul coborârii o furtună i-a ucis pe patru dintre cei cinci tovarăși alături de care începuse ascensiunea. În 1997 Jon Krakauer a fost distins cu Walter Sullivan Award for Excellence in Science Journalism, acordat de American Geophysical Union. În 1999 scriitorul a fost recompensat cu Academy Award in Literature, acordat de American Academy of Arts and Letters. 
Sursa: www.humanitas.ro 
Volumul se regăsește în colecțiile bibliotecii:

​În 1946, Albert Camus a întreprins o călătorie de trei luni în Statele Unite ale Americii (New York, Philadelphia, Washington) şi Canada (Québec), iar în 1949 a petrecut alte trei luni în America de Sud (Brazilia, Argentina, Uruguay, Chile). Au fost două turnee de conferinţe foarte obositoare, cu deosebirea că în cea de-a doua călătorie, fiind deja un scriitor de certă notorietate (Ciuma apăruse în 1947), Camus a fost solicitat suplimentar, iar starea proastă de sănătate l-a făcut să resimtă mai acut oboseala şi să suporte mai greu tracasarea fizică şi psihică. Notaţiile cu caracter foarte personal trădează această stare şi dezvăluie un om vulnerabil, dar animat de curiozitate şi o mare dragoste de viaţă.” (Marina Vazaca)
Manhattan. Uneori, peste sky-scrapers, prin sute de mii de ziduri înalte, ţipătul unui remorcher te ajunge noaptea în insomnie şi-ţi aminteşte că pustiul ăsta de fier şi de ciment este o insulă.
Individul din Holland Tunnel la New York sau cel din Summer Tunnel la Boston. Cât e ziua de lungă, de la înălţimea unei pasarele, numără maşinile care trec neîncetat, într-un vacarm asurzitor, de-a lungul unui tunel luminat strident şi prea lung ca să-i vadă vreuna dintre ieşiri. Este un erou de roman modern. [...]
Ploaie peste New York. Curge neistovită printre cuburile înalte de ciment. Sentiment bizar de însingurare în taxiul ale cărui ştergătoare rapide şi monotone baleiază o apă înnoită neîncetat. Impresia că aș fi prins în capcana acestui oraş şi că aş putea să mă eliberez de blocurile care mă înconjoară şi să fug ceasuri în şir fără să găsesc nimic altceva decât mereu alte închisori de ciment, fără speranţa vreunei coline, a vreunui copac adevărat sau a vreunui chip răvăşit.” (Albert Camus)
Albert Camus (1913-1960), romancier, dramaturg şi filozof francez născut în Algeria, a absolvit Universitatea din Alger şi a fost câţiva ani jurnalist la Alger républicain. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost membru al Rezistenţei Franceze şi editor al publicaţiei clandestine Combat. După război a colaborat la publicaţii prestigioase din Franţa, fiind una dintre vocile influente ale stângii democrate. Tot în această perioadă a publicat o serie de romane şi eseuri filozofice care au încă un mare impact, printre care  Străinul (1942), Mitul lui Sisif (1942), Ciuma (1947), Căderea (1956), Exilul şi împărăţia (1957). Ca o recunoaştere a valorii şi viziunii sale inovatoare, Camus a primit în 1957, la doar 44 de ani, Premiul Nobel pentru Literatură.
Sursa: www.polirom.ro   
Volumul se regăsește în colecțiile bibliotecii:

​Toată lumea ştie că ar trebui să facă mişcare. Dacă însă exerciţiul fizic este ceva firesc, cum se face că nimeni n-a găsit o metodă eficientă de a-i ajuta pe oameni să-şi învingă instinctul natural, adânc înrădăcinat, de a evita să facă mişcare atunci când nu e absolut necesar? Cum se explică faptul că tot mai mulţi semeni ai noştri trăiesc mai mult ca oricând, deşi sunt din ce în ce mai inactivi din punct de vedere fizic? Oare suntem, prin natura noastră, înceţi şi slabi? Să fie adevărat că am ales rezistenţa în detrimentul forţei fizice? Că statul pe scaun ne omoară? Că exerciţiile fizice nu ne ajută să slăbim?
Daniel Lieberman, profesor la Harvard şi cunoscut cercetător în domeniul evoluţiei corpului uman, afirmă că perspectivele evoluţioniste şi antropologice ne pot ajuta să înţelegem mai bine paradoxul exerciţiului fizic - de ce un lucru pentru care nu suntem făcuţi este foarte benefic pentru sănătatea noastră. În plus, combate miturile referitoare la viteză, forţa fizică şi rezistenţă apelând la argumente ştiinţifice şi, nu în ultimul rând, prezintă câteva principii menite a-l ajuta pe omul modern să ducă o viaţă mai plăcută şi mai activă.
„Vocea moderată a lui Daniel Lieberman este bine-venită într-o lume în care alergatul desculţ şi dieta paleo au devenit obsesii.” (The Wall Street Journal)
„O carte care îi va încânta pe specialiştii în fitness şi va face plictisitoarele şedinţe de antrenament mai pline de satisfacţii pentru toţi ceilalţi.” (Publishers Weekly)
„Daniel Lieberman dărâmă mituri, ne spune la ce fel de exerciţii fizice ne pricepem şi cum contribuie acestea la sănătatea noastră. Cel mai important este că nu îi judecă pe cei cărora, ştiind că trebuie să facă mişcare, acest lucru li se pare totuşi dificil.” (The New York Times)
„Fascinant și plin de surprize.” (Bill Bryson)
Dr. Daniel E. Lieberman este specialist în paleoantropologie la Universitatea Harvard şi profesor de ştiinţe biologice în Departamentul de biologie evoluţionistă a omului din cadrul aceleiaşi universităţi. A studiat la Harvard şi la Cambridge, fiind cunoscut în special pentru cercetările sale cu privire la evoluţia corpului uman, mai ales în ce priveşte alergarea şi alte activităţi fizice. A publicat peste 150 de articole ştiinţifice, precum şi volumele The Evolution of the Human Head (2011) şi The Story of the Human Body (2013).
Sursa: www.polirom.ro   
Volumul se regăsește în colecțiile bibliotecii: