Pe 1 februarie 1990 a fost înființată Editura Humanitas, iar cartea pe care v-o propunem astăzi constituie bilanțul a 30 de ani de existență a editurii care, de atunci, are peste 30 de milioane de cărți publicate. Cărțile apărute în primii ani după 1990 au fost printre puținele și cele mai importante semne ale schimbării survenite în România, generații întregi formându-se după ele. Moștenind patrimoniul Editurii Politice, cu tot cu personal, dar reușind să atragă, în timp, și oameni tineri, sub conducerea lui Gabriel Liiceanu editura a crescut an după an, ajungând astăzi să dețină o rețea națională de librării și să aibă standul cel mai mare, mai important, la târgurile de carte din țară. Colecțiile editurii acoperă titluri din toate orizonturile culturii -  istorie, jurnale, eseuri, filosofie, beletristică, religie, spiritualitate, știință - cu volume semnate de autori străini și români. Editura Humanitas, afirmă Horia Roman - Patapievici, „a devenit fenomenul cultural care a transformat decisiv spațiul nostru public în anii '90“.
       „Cel mai frumos compliment făcut Editurii Humanitas, mărturisește Gabriel Liiceanu, a venit de la Lucian Boia: Dacă ţara întreagă şi-ar fi găsit drumul cum l-a găsit Humanitas din primul moment, fără nici o şovăială, am fi avut astăzi o altă Românie. S-ar putea să fie așa. Am fost ghidați din prima clipă de un anacronic ideal al purității, născut în răspăr cu lumea din care ieșiserăm și deja desuet în raport cu cea în care intram. Visam la o etică a muncii acolo unde nu puțini pregăteau tunuri și eram îndrăgostiți de legalitate într-o țară roasă de corupție. Am dorit, din prima clipă, să fac să se ivească dintr-un ocean al mizeriei morale o insulă Humanitas (am numit-o patria mea mică), în care am invitat să se așeze acele ființe alese, încrezătoare în valorile eterne ale omenirii“.
         Și tot el, la finalul cărții, concluzionează:  „Târziu am înțeles că a vrea să schimbi România, a vrea să-i dai respirația unei civilizații adevărate, însemna în primul rând să înveți să lucrezi în durată, să obții continuitatea într-o țară care stătea sub semnul adamismului cioranian (totul se reiua mereu de la zero) și sub legenda zidurilor  care, înălțate ziua, se năruiau peste noapte. 
       Ce sper, așadar, sau ce-mi doresc acum? Ca în dicționarele din 2090, în dreptul cuvântului Humanitas să scrie: Editură de științe umaniste înființată cu o sută de ani în urmă, la 1 februarie 1990. Indiferent pe ce suport se vor citi cărțile atunci“.  Da, așa îi dorim să se întâmple. Nu cred că, la ora actuală, există vreun român care este preocupat și de citit, care să nu aibă în biblioteca personală cel puțin o carte de la Editura Humanitas. Cât despre Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ - Neamț, aici puteți găsi aproape toate titlurile care, de-a lungul celor 30 de ani, au ieșit pe porțile Editurii Humanitas. 

​       Werner Karl Heisenberg (1901 - 1976) a fost un celebru fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1932, unul dintre fondatorii fizicii cuantice. În 1922 l-a întâlnit pe Niels Bohr, la Göttingen, urmând o colaborare rodnică. Heisenberg a propus formularea matricială a mecanicii cuantice în anul 1925. Principiul incertitudinii, descoperit în 1927, precizează că determinarea poziției și vitezei unei particule conține erori, produsul acestora fiind o constantă știută. Împreună cu Bohr, el formulează Interpretarea Mecanicii Cuantice de la Copenhaga. A formulat modelul structurii protono-neutronice a nucleului atomic, fisiunea nucleară fiind descoperită în Germania în anul 1938. Heisenberg a rămas în Germania în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, lucrând pentru regimul nazist. Germania nu a reușit să producă bomba atomică, iar la sfîrșitul războiului Heisenberg a fost deținut, ca prizonier, timp de 6 luni, la închisoarea Farm Hall din Marea Britanie. 
           Anii ’20 ai secolului trecut au transformat radical fizica și cunoașterea în genere odată cu apariția mecanicii cuantice. Concepte fundamentale, cu care stiința și filozofia se obisnuiseră de veacuri, au fost fie abandonate, fie redefinite grație curajului intelectual al unui grup de tineri fizicieni (Werner Heisenberg, Wolfgang Pauli, Erwin Schrodinger, Paul Dirac), dominat de figura lui Niels Bohr. 
          Cartea „Partea și intregul“ nu e o simplă carte de memorii în care se aude numai vocea autorului. Ajuns la senectute, Werner Heisenberg folosește arta dialogului pentru a-și povesti devenirea spirituală: convorbirile cu marii săi contemporani sunt substanța cărții. Savant, gânditor, iubitor al muzicii și al naturii, Heisenberg se afla în căutarea permanentă a plenitudinii, a ceea ce numește „marile conexiuni“ care pot face lumea inteligibilă, dar mecanismul infernal al istoriei lăsa omului un spațiu de acțiune prea îngust. Heisenberg explica dureroasele alegeri pe care a trebuit să le facă sub presiunea regimului nazist și reconstituie un timp în care știința și conștiința au fost atât de greu de împăcat.
         „Știința e făcută de oameni. Acest fapt, evident în sine, ajunge lesne să fie dat uitării și, readucându-l în memorie, ar putea contribui la micșorarea prăpastiei deseori invocate dintre cele două culturi, cea umanist-artistică și cea tehnico-științifică. Cartea de față prezintă dezvoltarea fizicii atomice în ultimii cincizeci de ani, așa cum a trăit-o autorul. (...) Fizica atomică modernă a repus în discuție probleme filosofice, etice și politice fundamentale, iar la această discuție ar trebui să participe un cerc cât mai larg de oameni“, mărturisește Werner Karl Heisenberg în cuvântul înainte al cărții pe care v-o recomandăm astăzi. 

Născut la Tripoli, în Libia, de profesie biolog, expert în probleme legate de schimbările climatice, jurnalist independent, Daniele Pernigotti abordeză în volumul prezentat astăzi o temă de actualitate  - cum se schimbă clima și cum ne afectează aceste schimbări climatice.

„Să scrii despre schimbările climatice nu e un lucru ușor. Trecând prin jungla aspectelor științifice, a considerentelor tehnice și a interconexiunilor politice, ai nevoie de o curiozitate constantă și de o bază solidă de cunoștințe. Cu toate acestea este un lucru care trebuie făcut.“
„Suntem, observă  Luca Mercalli, cu apa până la gât și răspundem toți de problema climatică. Aceste pagini încep cu realizarea unei legături între un ireversibil proces fizic nenegociabil și conduita noastră de zi cu zi“.

Topirea ghețarilor, furtunile tot mai violente, schimbarea consistenței anotimpurilor (lipsa zăpezii în timpul iernii, secetă profundă vara, sau tot timpul anului), ne-au pus pe toți pe gânduri, dar citind cartea lui Daniele Pernigotti înțelegi care este realitatea spre caree ne îndreptăm, dar și măsurile pe care le putem lua spre a amâna un deznodământ care poate fi fatal vieții pe pământ, așa cum o cunoaștem astăzi. Suntem obișnuiți să ducem o viață pasivă, să lăsăm pe alții să hotărască, să ia măsuri, dar cartea pe care v-o prezentăm ne demonstrează că felul în care ne deplasăm pe planetă, felul în care folosim energia acasă sau la locurile de muncă, ce cumpărăm și ce mâncăm, influențează tranziția spre un nou mod de a fi, de a trăi pe o planetă în schimbare. Așa cum sună o veche butadă, dacă vrei schimbare, fii tu schimbarea! 

        Derren Brown este un magician și iluzionist celebru, care și-a început cariera în televiziune în anul 2000, cu emisiunea Mind Control. Spectacolele sale, jucate și pe scenele londoneze, sunt capodopere în care el îmbină psihologia, magia și hipnoza, autorul având o  recunoaștere internațională ca specialist în arta manipulării psihologice. Este autorul cărtilor Tricks of the Mind [ed. rom. Trucuri ale minții, 2018], Pure Effect și Absolute Magic.

„În  probleme de iubire, ne spune autorul citat, o relație matură implică celebrarea misterului și a deplinătății partenerului. Înseamnă aprecierea diferenței dintre parteneri, neîncercând nevrotic suprimarea acesteia deoarece, la un anumit nivel, despărțirea de cel iubit ne poate declanșa reacțiile pe care le-am avut cânda față de un părinte imperfect, indisponibil. Înseamnă să realizezi că suntem fiecare dintre noi singuri, că nimeni nu are întotdeauna dreptate absolută în ceea ce ne privește, pentru că suntem cu toții triști și ne putem împărtăși tristețea cu cea a altuia. (...) 
Poetul Rainer Maria Rilke ne spunea că ea: constă în două Solitudini care se apără reciproc, se învecinează și se înțeleg.  La fel, o viață matură, înfloritoare implică toleranța și recunoașterea ambiguității în loc să o întâmpini cu dezamăgire. (...)
Foarte puțini oameni găsesc un partener mai bun, fără să treacă prin durerea despărțirii de cel anterior. (...)
În loc să căutăm să alungăm tristețea, ar trebui să știm să dăm atenție la ceea ce oferă. (...) Nu trebuie să ne fie frică de lume sau  să o tratăm cu suspiciune. Toți monștrii care o populează sunt propriii noștri monștri“.  
  Mass-media, cu amăgitoarele ei soluții care năzuiesc să ne ducă spre o viață fericită, concepțiile eronate cu care am fost îndoctrinați de-a lungul vieții, prin intermediul filmelor artistice sau a romanelor siropoase, contribuie, de fapt,  la motivele nefericirii noastre. Cartea pe care o prezentăm abordează tema fericirii  cu un limbaj simplu, racordat la realități sufletești pe care mulți dintre noi le-am trăit.  Dacă îți dorești cu adevărat să înveți ce este fericirea, să îți pui mintea la contribuție și să pornești pe un drum nou, curățat de ideile nocive și demagogia care o ascund privirii.