MIHAI EMINESCU, VERSURI DIN MANUSCRISE

​Ediție de Ioana Bot și Cătălin Cioabă
Editura Humanitas, Bucureşti, 2015

[DE GLASUL TĂU S-A RIDICAT CÂNTAREA…] 

De glasul tău s-a ridicat cântarea 
De mersul tău se leagănă pământul 
De ochii tăi se-nseninează marea. 

Împătimit e farmecul palorii 
Când mă privesc de sub umbroase gene 
Cu ochii ei, adânc-adormitorii. 
[2270, 66 v. | cca 1882 | EdP V, 557 | 275]


„Ne-am dorit să facem o ediţie uşor de mânuit, în care plăcerea de a citi să stea pe primul loc, fără a neglija nici o clipă semnele (cât mai discrete posibil) ale restituirii ştiinţifice a textelor. Cititorii care doresc să meargă mai departe cu inserţia poemelor în ansamblul operei vor găsi aici indicaţiile necesare pentru a deschide ediţia critică a Operelor la paginile potrivite. Cei care vor doar să citească un nou Eminescu, sau măcar un Eminescu altfel decât l-am învăţat cu toţii „la şcoală“ (oricare ar fi fost aceasta…), vor avea aici un volum compact şi totodată plin de posibile invitaţii la lecturi de plăcere, la răsfoiri diletante, la căutări de – cine ştie? – noi forme poetice pentru ceea ce, în sufletele lor, caută a se exprima. Vor descoperi, poate, că acest mare poet de la sfârşitul secolului al XIX-lea scria într-o limbă foarte apropiată nouă, celor de azi, şi că scria despre subiecte care ne pot oglindi şi pe noi, trăitori ai unui alt veac, cititori ai unei alte literaturi. Şi o vor descoperi cu propriile puteri de lectură: nu pentru că aşa au aflat din alte cărţi, nu pentru că aşa le-a spus (poate, într-un moment sau într-un mod nepotrivit) altcineva. Ci pentru că opera acestui mare scriitor se pretează la asemenea descoperiri – iată marele pariu al ediţiei de faţă. Am vrut să venim spre cititorii de toate felurile cu o carte a porţilor deschise spre cât mai multe teritorii ale creaţiei eminesciene. […]
Îl putem descoperi pe Eminescu trudind asupra unei idei, asupra unei imagini, asupra unei forme, la fel de bine cum îl putem vedea scriind sub impulsul neostoit al unei inspiraţii violente, vizionare. Vedem aici – poate mai bine decât în alte părţi – efortul creator şi căutarea formei, a cuvântului perfect, tot astfel cum vedem naşterea unor experimente poetice îndrăzneţe şi care nu au trecut, toate, pragul spre opera finită. Dar vedem şi cum anume ceea ce a fost şlefuit cu migala giuvaergiului e lăsat să cadă în uitarea manuscriselor, de unde nimeni nu mai poate spune cu certitudine azi că autorul voia să îl mai scoată vreodată. Suspendată de boală şi de prea timpuria moarte, creaţia eminesciană a rămas, e adevărat,
mereu sub semnul posibilului, dar redescoperirea unor asemenea pagini ne poate ajuta, iată, să dăm mai multă concreteţe tocmai acestui posibil. ”
Ioana Bot și Cătălin Cioabă
Puteţi găsi acest volum la bibliotecă:

Sau îl puteţi citi online:
https://humanitas.ro/assets/pdf/Eminescu_Versuri-din-manuscrise.pdf

---