​Clive Staples Lewis (1898-1963) a fost scriitor, profesor universitar de literatură la Universitatea din Oxford.  În tinerețe s-a îndepărtat de credința în Dumnezeu, dar va deveni credincios în urma discuțiilor cu J.R.R. Tolkien, preferând cultul anglican celui catolic. A murit pe 22 noiembrie 1963, cu o săptămână înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani, în ziua când a fost asasinat președintele american John F. Kennedy. C. S. Lewis este celebrat în calendarul Bisericii Anglicane în data de 22 noiembrie. Între scrierile sale din perioada profesoratului de la Cambridge se numără „Reflections on the Psalms“ („Meditații la Psalmi“). Subiectul volumelor lui îl constituie apologiile creștine. 
„Unii oameni, mărturisea C.S. Lewis,  cred că am început să scriu basme întrebându-mă cum le-aş putea spune copiilor ceva despre creştinism; apoi mi-am ales basmul ca unealtă, am strâns informaţii despre psihologia copiilor şi am hotărât pentru ce categorie de vârstă să scriu, am întocmit o listă de adevăruri creştine fundamentale şi am făurit «alegorii» care să le exprime concret. Toate astea sunt pură fantasmagorie. N-aş fi putut cu nici un chip să scriu aşa. Totul a început cu nişte imagini: un faun cu o umbrelă, o regină pe o sanie, un leu magnific. Iar elementul creştin şi-a făcut singur loc în poveste.“ 
În cartea pe care v-o recomandăm astăzi C.S. Lewis adună gânduri despre scrierile de ficţiune, discutând despre rolul basmelor şi al literaturii ştiinţifico-fantastice şi îndreptându-şi privirea critică atât asupra unor scriitori precum J.R.R. Tolkien sau George Orwell, cât şi asupra dificilei sarcini de a scrie pentru copii. El își afirmă poziţia în contrast cu cea a criticilor literari ai vremii lui: „Să fii fermecător atunci când aşterni pe hârtie imagini şi întâmplări din lumea noastră reală sau din alte lumi, închipuite, înseamnă să pui în valoare mai întâi de toate Povestea în sine şi imaginaţia, fără a uita că gusturile copiilor în materie de literatură nu se deosebesc prea mult, la urma urmei, de cele ale oamenilor mari“.
„Magnifica frază din Ferma animalelor, ˂Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele˃ e mai  mușcătoare decât întregul roman 1984. (...) Paradoxal, atunci când Orwell își transformă toate personajele în animale, le face mai profund umane“.  
Asemenea comentarii percutante veți găsi, în volumul amintit, cu referire și la alți autori importanți din prima jumătate a secolului XX. Paginile scrise de C.S. Lewis își păstrează prospețimea, valabilitatea, chiar dacă peste ele s-au așternut zeci de ani. 

Aurora Liiceanu (n. 1941) este doctor în psihologie, autoare a mai multor lucrări din acest domeniu, a lucrat în cercetare și a predat psihologia la diferite Universități din București, dar și la UQAM (Canada) sau EHESS (Franța); în prezent, este cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române. 
Din volumele pe care le-a semnat amintim: „Povestea unei vrăjitoare“, Ed. ALL, 1996; „Nici alb, nici negru. Radiografia unui sat românesc, 1948 - 1998“, Ed. Nemira, 2000; „Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți“, Editura Polirom, 2003; „Patru femei, patru povești“ Editura Polirom, 2010; „Prin perdea“, Editura Polirom, 2009; „Rendez-vous cu lumea“, Editura Polirom, 2010; „La taifas“, Editura Polirom, 2010; „Valurile, smintelile, păcatele. Psihologiile românilor de azi“ , Editura Polirom, 2015; „Ea și El. Biografia unei relații“, Editura Polirom, 2016; „Putere și sînge. O aventură indiană“, Editura Polirom, 2018; „Tânara cu părul alb. Misterul Nabokov“, Editura Polirom, 2019.

Toți am pierdut la un moment dat, ne amintește autoarea, pe cineva drag. Sunt pierderi previzibile - știm că partenerul de viață sau prietenul care suferă de o boală incurabilă nu va mai fi mult timp lângă noi - și pierderi neașteptate, ca atunci când primim vestea că el a murit într-un accident. Sunt pierderi pe care nu le putem evita și pierderi pentru care chiar noi suntem responsabili. Cum ne împăcăm cu ideea dispariției celor pe care îi iubim? Cum ne continuăm viața fără ei? Spre a ilustra strategiile prin care oamenii fac față suferinței, autoarea cărții pe care v-o recomandăm astăzi alege trei scriitori - Julian Barnes, Joan Didion și Joyce Carol Oates - și un personaj literar - Fermina Daza, protagonista romanului lui Garcia Marquez „Dragostea în vremea holerei“. Toți își pierd partenerii de viață, toți încearcă să înțeleagă moartea acestora și să-și învingă durerea. Deși diferite, poveștile lor duc la aceeași concluzie: odată cu cei dragi moare și o parte din noi, dar, așa cum spune o altă scriitoare, Anne Lamott, „trebuie să învățăm să dansăm șchiopi“. „Intenția mea a fost să fac o analiză psihologică a traumei suferite de cei care pierd o persoană foarte dragă folosind literatura, lăsând în fundal cercetările de tip academic, însă fără a le neglija“. Scrisă într-un stil accesibil, fără a abuza de termeni de specialitate din domeniul psihologiei, cartea Aurorei Liiceanu este o invitație la cunoașterea de sine, prilejuită de momentele limită pe care ni le aduce viața: pierderea celor dragi nouă. 

Brian Clegg s-a născut în Rochdale, Marea Britanie; în anul 1955  a început să studieze Științele naturii (specializarea fizică experimentală) la Universitatea Cambridge, iar după absolvire a obținut un al doilea master în cercetare operațională, disciplină dezvoltată în timpul celui de-al doilea război mondial pentru a folosi puterea matematicii în război, fiind aplicată mai apoi pe scară largă în rezolvarea problemelor și luarea deciziilor în afaceri. S-a alăturat mai apoi companiei British Airways, unde a format un departament însărcinat să furnizeze componentele hardware, software și consultanță. La un moment dat a colaborat cu BA’s Emerging Technologies Group, care a cercetat și testat diferite tehnologii, între care recunoașterea amprentelor digitale. În anul 1994 a părăsit BA pentru a-și înființa propria firmă, derulând cursuri privind dezvoltarea de idei, produse și soluții creative ale problemelor de afaceri, printre clienți numărându-se BBC, British Airways, Sony și Royal Bank of Scotland. Clegg ține conferințe, de la universitățile Oxford și Cambridge până la Dana Center de la Muzeul Științei din Londra, colaborează la diferite programe de radio și televiziune dar și la numeroase reviste și ziare. Cărțile sale  „O scurtă istorie a infinitului” și „Dice World” au fost pe lista de premii a Royal Society.  Clegg locuiește în Wiltshire, împreună cu soția și copiii gemeni.

Cartea pe care v-o recomandăm astăzi este răspunsul la una  dintre cele mai importante întrebări din univers: ce este lumina?  Volumul „Ani-lumină“ inventariază tot ce știm despre cel mai enigmatic fenomen ce a captivat cele mai strălucite minți din istoria omenirii, de la filozofii antici care spiritualizau lumina până la marii teoreticieni moderni: Bacon, Galileo, Newton sau Einstein. Citind cartea vom descoperi evoluția mecanismelor bazate pe lumină, de la camera de filmat la lasere, autorul reușind să ne cucerească cu felul în care explică cum a ajuns lumina în centrul tehnologiei de azi și cum ar putea ea să facă posibilă, în viitor, călătoria în timp. 

​„Studiul luminii, ne spune autorul, este studiul unei componente fundamentale a creației. Ne dă văzzul, căldura, mâncarea și energia de pe Pământ. Ea traversează Universul neschimbată și, totuși, este, în mod constant, creeată și distrusă.  (...) Ea ne va schimba viața și chiar ne va face să punem la îndoială natura realității. Nu există niciun dubiu că lumina va avea un impact fundamental asupra viitorului. Revoluția luminii abia acum începe. Bucurați-vă de această călătorie!“