Cum să învingi grijile și stresul

Carnegie, Dale 
​București: Editura Litera, 2018.

        Dale Carnagie (1888 - 1955) a fost un celebru autor american, inițiatorul a ceea ce este cunoscut astăzi sub numele de „mișcarea potențialului uman“. Cursurile și scrierile sale au ajutat oamenii de pretutindeni să devină încrezători în propriile puteri, sociabili și influenți. Cea mai cunoscută carte a sa, publicată în anul 1936, „Secretele succesului. Cum să vă faceți prieteni și să deveniți influenți“, a fost tradusă în 36 de limbi și vândută în peste 20 de milioane de exemplare. Un alt volum, scris în anul 1948, care s-a bucurat de un succes imens, fiind tradus în 27 de limbi și vândut în milioane de exemplare, poartă titlul „Lasă grijile, începe să trăiești“.
         Cartea pe care v-o prezentăm astăzi are drept scop familiarizarea cititorilor cu doctrinele lui Dale Carnegie. Ea se bazează pe scrierile acestuia și spre a se putea ajuta și cititorul din secolul XXI, ne atrage atenția editorul, „materialul a fost îmbunătățit cu exemple și studii de caz din prezent“. 
          Volumul este structurat în nouă capitole care, prin titluri, sugerează foarte bine conținutul cărții: 1. Pericolele grijilor 2. Rupe lanțul îngrijorărilor 3. Grijile legate de locul de muncă  4. Dezvoltă o atitudine pozitivă 5. Cum să învingi frica 6. Gestionarea stresului 7. Eliminarea epuizării 8. Reducerea presiunii timpului 9. Cum să faci față schimbărilor.  
           În capitolul al doilea există un paragraf intitulat Rugăciuni și meditații.
          „Oamenii care au o credință puternică în Dumnezeu găsesc în rugăciuni un antidot eficient pentru griji. Credința este un mod de gândire. Este credința în Puterea Creatoare, singura putere care răspunde atunci când este invocată. (...) E o vorbă veche care spune că Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri. Atunci când credința noastră este profundă, devenim propriii noștri salvatori. Ne răspundem propriei rugăciuni. Imprimăm în mintea noastră lucruri care se exprimă apoi în forme, funcții, experiențe și evenimente. 
        Ceea ce credem în adâncul inimii este ceea ce ajunge să se manifeste în experiența noastră. Dacă credem în eșec, chiar dacă muncim din greu, vom cunoaște eșecul. Putem să fim persoane bune. Putem să fim buni cu cei săraci, să facem donații spitalelor, să oferim bani organizațiilor de caritate și să îi ajutăm pe ceilalți, dar ceea ce contează cu adevărat este ceea ce credem în inimile noastre, nu ceea ce afirmăm în teorie. (...)
         Nimic altceva nu ne va oferi pace, fericire și succes în afară de triumful principiilor în mintea noastră. Nu vorbim despre crezuri, dogme sau orice altceva de acest gen. Există oameni care poate nu se identifică cu o religie anume sau cu un crez, dar care cred într-un spirit ce îi călăuzește și îi poate ajuta să-și depășească grijile și temerile. 
          Chiar dacă nu suntem adepții unei anumite religii, putem fi inspirați de acel spirit infinit, de acea prezență și de acea putere din interiorul nostru, în loc să ne gândim la toate imperfecțiunile din lume. (...)
        Chiar dacă nu suntem religioși prin natura noastră sau prin educație, chiar dacă suntem absolut sceptici, rugăciunea ne poate ajuta. Rugăciunea ne ajută să punem în cuvinte ceea ce ne supără. (...)
           Rugăciunea ne oferă ocazia să simțim că ne împărtășim poverile, că nu suntem singuri. (...) Destăinuirea problemelor noastre în cadrul rugăciunii poate fi primul pas pentru a începe procesul de vindecare. Atunci când nu putem spune nimănui ce ne supără, putem să ne destăinuim lui Dumnezeu.
         Rugăciunea este o forță care pune în mișcare un principiu activ al acțiunii. Este un prim pas spre acțiune. Rugăciunea este considerată a fi cea mai puternică formă de energie pe care o putem genera. Ține minte acest lucru atunci când te simți copleșit de griji“. (op. cit. pp. 38 - 41)
       Am ales acest citat destul de lung tocmai pentru a vă trezi interesul pentru carte. La moartea autorului, pe 1 noiembrie 1955, necrologul dintr-un ziar important din Washington rezuma astfel contribuția sa la dezvoltarea societății: „Dale Carnegie nu a rezolvat nici unul dintre misterele profunde ale universului. Dar, poate, mai mult decât oricine altcineva din generația sa, i-a ajutat pe oameni să învețe să trăiască împreună – ceea ce, uneori, pare a fi cea mai mare nevoie a tuturor“.