Cartea din bibliotecă
  • Cărţi digitizate
  • Pentru copii
  • Pentru tineri şi adulţi

Studii româneşti II

5/8/2019

0 Comments

 
Culianu, Ioan Petru
​Iaşi: Editura Polirom, 2009.
Picture
Constantin Noica

        „În realitatea românească Constantin Noica nu mai era demult o persoană, ci o instituţie. S-a împărtăşit atâtora, nu numai prin zecile de cărţi – căci avea şi darul de a scrie mai mult decât altul poate citi în răstimpul unei vieţi -, ci şi prin exemplul său socratic şi discipolii aleşi pe care îi are, încât a vorbi, în cazul lui, de «moarte», pare un fel de glumă.
     Chiar dacă vreodată cărţile lui s-ar pierde, ori ar înceta să mai fie citite (ce şansă extraordinară a avut Socrate că n-a lăsat posterităţii nici un rând!), vorba dusă din gură-n gură şi portretul pe care i l-a făcut Gabriel Liiceanu în neuitatul său Jurnal de la Păltiniş îl proiectează pe pânza subţire şi schimbătoare a eternităţii. Care eternitate? Aceea şi numai aceea pe care a iubit-o, cea a rostirii şi a fiinţei româneşti, în care şi-a săpat făgaşul în condiţii de vitregie cumplită.(...)
      Noica a fost un Don Quijote local. Paradoxul său este că a avut atâta culoare şi atâta pitoresc tocmai datorită universalităţii şi dimensiunii sale intelectuale. După plecarea acelei rase de Gulliveri din care s-au tras Eliade, Ionescu şi Cioran, Noica era ultimul uriaş rămas în ţara piticilor. Era un fel de Einstein trimis la colhoz ca să repare maşini agricole. Or, în loc să repare maşini agricole, Noica s-a pus să-i înveţe pe ţăranii analfabeţi fizică teoretică: cum timpul şi spaţiul sunt o iluzie şi alte asemenea măscări. 
      Majoritatea ţăranilor şi-au spus: Moşul e scântit, şi de asta l-au lăsat în pace. Dar fiii ţăranilor au început să se adune în jurul lui şi să asculte. Constantin Noica i-a iubit şi a creat, în acest semeteu ca vai de lume, oameni capabili să înţeleagă teoria relativităţii. 
        Mâine, când România va dori să iasă din barbarie, vor exista câţiva oameni în stare de a ocupa posturi universitare, în stare de a-i învăţa ceva pe alţii, şi toţi aceşti oameni vor fi ieşiţi din şcoala lui Noica. 
          Ca om, Noica a fost întotdeauna un candid. 
       Democrat şi anglofil, în 1938 e cutremurat de barbaria asasinării lui Codreanu în închisoare. Detestase Garda de Fier. De atunci înainte îi ţine, înfocat, partea. 
           A fost elevul lui Nae Ionescu. Ca şi Cioran, şi-a repudiat maestrul. 
         Era de ajuns să-i pomeneşti numele şi-l apuca panica. Sau furia. Dar ar fi greu de găsit un personaj care să încarneze mai perfect partea profundă a lecţiei lui Nae Ionescu, intenţia şi voinţa socratică a cinicului profesor ortodoxist.
        Ca Diogene, Noica şi-a aprins lumânare ziua în amiaza mare ca să caute suflete. Le-a găsit. Le-a dat o curioasă educaţie. Le-a cerut să înveţe greaca şi germana, să traducă pe Platon şi să citească Hegel, învăţând în fiecare zi douăzeci şi cinci de cuvinte noi, cu dicţionarul. Cu inepuizabilă energie a trăit după propriile sale precepte şi a fost cel mai sârguincios discipol al său însuşi. A tradus pe Platon, a tradus din Hegel, s-a consacrat logicii, obiect arid, apoi, din struna sa au început să curgă sunete ontologice.  (...)
      Ce era măreţ la el era deopotrivă de supărător. Noica ştia. El ştia totul, fiindcă avea o perspectivă ontologică asupra întregului. (...)
      A avut o donquijotească încredere în cultură, ceea ce explică diatribele sale împotriva Occidentului. În Occident cultura nu joacă acelaşi rol ca în România, o ţară mică şi pe deasupra închisă, oprimată şi înfricoşător de săracă. Acolo trebuie să ţii o justă măsură între iluminatul oriental şi eruditul occidental. Noica, Nastratinul nostru nepieritor, a încarnat tocmai această măsură.
         De unde desigur, n-a înţeles nici Orientul, nici Occidentul, crispându-se în românismul său, pe care-l flutura ca pe un strigăt de protest. Vocaţiile sale ascetice erau reformate, nemţeşti. Le lipsea dimensiunea infinită a religiilor orientale. Pe de altă parte, ştia totul, cum nici un profesor german nu mai ştie astăzi. Îi era lesne să critice, simţindu-se superior unora şi altora. (...)
        El este ultimul dintr-un neam de uriaşi răpuşi de istorie. De aici înainte, românul rămâne fără punct de referinţă. Va putea uita că au fost uriaşi vreodată. 
          Dar cine ştie ce sămânţă miraculoasă au implantat vorbele sale în discipoli.(...) 
      Căci sămânţa lui Noica nu e stearpă, ci piere dând rod. Odată şi odată vom înţelege zămislirea piezişă a acestei vieţi exemplare care s-a sacrificat mereu celorlalţi. Până atunci, drum bun, domnule Noica!
          De aici înainte Socrate te va călăuzi pe căi ascunse, peste vârtejurile Acheronului“ .
0 Comments

    biblioteca

    Biblioteca Judeţeană
    ​"G. T. Kirileanu" Neamţ

    ©2019

    arhiva

    June 2023
    May 2023
    April 2023
    March 2023
    February 2023
    January 2023
    December 2022
    November 2022
    October 2022
    September 2022
    August 2022
    July 2022
    January 2021
    December 2020
    November 2020
    October 2020
    May 2020
    September 2019
    August 2019
    July 2019
    June 2019
    May 2019
    April 2019
    March 2019

    Autori

    All
    Aftene Felix
    Albert Camus
    Alexandru N.
    Andre Bazin
    Autor Colectiv
    Backman Frederik
    Bajani Andrea
    Banu George
    Barnes Julian
    Bergman Ingmar
    Boghiu Sofian
    Brant Pitre
    Brown Derren
    Brunea-Fox Filip
    Buber Martin
    Carnegie Dale
    Chaplin Charles
    Chassangre Kevin
    Clegg Brian
    Dâncu Vasile Sebastian
    Delumeau Jean
    Dewey John
    Doppelganger Alex
    Eagleton Terry
    Ehrman Bart D.
    Eminescu Mihai
    Episcop
    Fără Autor
    Francisc Papă
    Garcia Marquez Gabriel
    Gary Romain
    Geacăr Diana
    Grant Adam
    Hamsun Knut
    Harari Yuval Noah
    Heisenberg Werner
    Hobjilă Angelica
    Imamura Natsuko
    Ioan Petru Culianu
    Iorga Nicolae
    Jackson Jodie
    Kafka Franz
    Kelley Scott
    Knausgard Karl Ove
    Knight Phil
    Krakauer Jon
    Leahy Robert L.
    Levine Robert
    Lewis Clive Staples
    Lieberman Daniel E.
    Liiceanu Aurora
    Liiceanu Gabriel
    Livescu Cristian
    Lungu Dan
    Macarie Drăgoi
    Macfaralane Robert
    Manolescu Anca
    McEwan Ian
    Michell Tom
    Mihăilescu Vintilă
    Morland Paul
    Necula Constantin
    Nicolaie Ioana
    Nicolescu Basarab
    Noica-Wilson Alexandra
    Paraschivescu Radu
    Patapievici Horia-Roman
    Peck Morgan Scott
    Pernigotti Daniele
    Pleşu Andrei
    Rader Andrew
    Romila Adrian G.
    Rooney David
    Rowell Rainbow
    Samanci Ozge
    Shragai Naomi
    Simler Kevin
    Smith Betty
    Steinbeck John
    Steriman
    Stossel Scott
    Stricker Sarah
    Strukul Matteo
    Tegmark Max
    Teofan Zăvorâtul Sfântul
    Troyat Henri
    Tyson Neil Degrasse
    Vargas LLosa Mario
    Vasilescu Mircea
    Vian Boris
    Vodolazkin Evgheni
    Williamson Edwin
    Yalom Irvin D.

    RSS Feed

Powered by Create your own unique website with customizable templates.
  • Cărţi digitizate
  • Pentru copii
  • Pentru tineri şi adulţi