Faptele şi reveriile Poeziei de sub munte. Poeţi din Neamţ

Cristian Livescu
​Iași: Editura Junimea, 2020

         Anul acesta, criticul literar Cristian Livescu a obţinut Premiul „Opera omnia” al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi, în cadrul unei festivităţi on-line care s-a desfăşurat pe 13 noiembrie, la sediul Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România, în coordonarea şi prezentarea poetului Cassian Maria Spiridon, preşedintele acestui for, directorul revistei „Convorbiri literare”. Cristian Livescu (n. 24 dec. 1945), critic, istoric literar şi de artă, este absolvent al Facultăţii de Filologie, Universitatea Bucureşti, promoţia 1968, Doctor în Litere şi Filologie al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, membru al Uniunii Scriitorilor din România (1989), al UAP, Secţia Critică (2003) şi al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari, AICL (Italia). Din opera lui amintim volumele: „Scene din viaţa imaginară“ (1983), „Voluptatea labirintului“ (1995), „Întâiul Eminescu“ (1998), „Ascuns într-o lojă. O istorie pe alocuri sentimentală a Teatrului Tineretului“ (2002), „Magiştri & hermeneuţi. Prin ruinele canonului literar“ (2007), „Viaţa şi splendorile Poeziei, în celesta cetate Iaşi, la începutul temutului mileniu“ (2018), „Ion Creangă, explorarea unui miracol“ (2020). Este iniţiatorul Premiului Naţional pentru Proză „Ion Creangă”, Opera omnia, 2017,  coordonator al Reprezentanţei Neamţ a USR, Preşedintele Societăţii Scriitorilor din judeţul Neamţ (din 1991), redactor şef (2000-2008), director editor (din 2010 şi în prezent) al revistei „Antiteze“, membru al Colegiului revistei „Convorbiri literare“, din 1996, fondator al Editurii „Crigarux“ (1997). Lista premiilor literare primite de-a lungul anilor a fost întregită cu „Meritul cultural în rang de Cavaler“, conferit de Preşedintele României, la propunerea Ministrului Culturii şi Cultelor, în luna martie a anului 2004, „pentru talentul de care a dat dovadă îmbogăţind literatura română cu eseuri şi studii de certă valoare, recunoscute în ţară şi peste hotare”.
          În ceea ce privește volumul pe care vi-l recomandăm astăzi, el pornește de la păremisa că „s-a vorbit  despre un ˂Pol al Poeziei˃ la Neamţ, meleagul de la poalele Ceahlăului, asta însemnând efervescenţă, pasiune, mişcare pe planul explorărilor lirice, dacă e să fim de acord cu ˂matricea stilistică˃, de care vorbea Lucian Blaga, punându-şi amprenta asupra gândirii şi creaţiei, cu deosebire într-un spaţiu generos cu natura şi peisajul. Epopeea Muntelui începea aici cu Asachi, continuă cu Hogaş, pelerinul post-romantic, şi ajunge în zilele noastre la Aurel Dumitraşcu şi Radu Florescu, construind un viguros filon afectiv şi textual. Ultimele decenii în Neamţ oferă o însemnată panoramă poetică, cu autori diverşi ca situare valorică, afirmaţi în două-trei valuri succesive şi care consolidează, prin contribuţiile lor, ipoteza unei eredităţi literare distincte (...) Mai ales după 1990, putem vorbi de o mișcare poetică de amploare“.
      În volumul amintit veți putea citi, între altele, capitole dedicate poeților Grigore Cugler, Coman Șova, Aurel Dumitrașcu, Gheorghe Simon, Nicolae Sava, Francisca Ricinski, Emil Nicolae, Nicolae Boghian, Daniel Corbu, Adrian Alui Gheorghe, Victor Munteanu, Elisabeta Vartic, Gheorghe Hibovski, Lucian Strochi, Dorin Ploscaru, Radu Florescu, Gabriela Livescu,  Vasile Baghiu, Giuseppe Masavo, Mihai Merticaru, Cezat Țucu, Cristina Dascălu, Cornel Paiu. 
       Nu de puține ori, paginile scrise de Cristian Livescu au accente critice, așa cum se întâmplă, de exemplu, în comentariile la poezia lui Petruș Andrei, al cărui debut literar s-a produs în anul 1995, pe când avea 49 de ani. Referindu-se la un volum apărut după anul 2000,  Cristian Livescu afirmă: „Tot acum se instalează adorația placidă, cu excese pe alocuri comune și exagerări mitolatre, față de Eminescu, pe care îl putea neglija de asemenea dovezi redundante (˂Seducător în conversații, / De-un foc lăuntric mistuit, / Străin de laude și-ovații / Precum un sceptic mântuit. / / Iubea, ca nimenea, Cuvântul / Cum e-ndrăgit, de noi, Iisus˃ !?) Nu mult după asta, autorul are năstrușnica idee de a versifica o parte din corespondența M. Eminescu – Veronica Micle (...) A rezultat ceva ce nu poate fi luat în serios, ceva care frizează ridicolul. (...) 101 sonete (2007) marchează o binevenită maturitate în scrisul său, cu sporită seriozitate conferită scriiturii, în pofida tematicii intimist-minore“. 
        Pentru cotitorul interesat de orizontul poeziei nemțene contemporane, cartea lui Cristian Livescu, pe care Biblioteca Județeană „G. T. Kirileanu“ – Neamț o pune la dispoziție cu generozitate, nu poate fi ocolită. 
       „Într-o lume dominată de Virtual, cealaltă lume, Poezia, mesagera fidelă a sufletului, cu faptele și melancoliile ei, stă de veghe și dă seamă de toate ce ni întâmplă...“