Efectul îndelungat al pasiunilor de tinerețe

Adrian G. Romila
​Iași: Editura Junimea, 2020

          Născut pe 29 septembrie 1974 în Piatra-Neamț, Adrian G. Romila a absolvit Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, este doctor în antropologie și folclor, cu teza „Imaginea Raiului în cultura populară. Eseu de antropologie“, publicată în volum în anul 2009, autor al mai multor cărți de eseuri, roman și proză scurtă. Publică frecvent eseuri, povestiri, cronici literare în reviste „pe hârtie” și pe internet și este redactor la trimestrialul cultural  „Conta”, editat la Piatra-Neamț.
          „Am încercat, ne mărturisește autorul în prefața cărții,  să strâng în acest volum doar eseurile care mă reprezintă cel mai bine, doar pe cele care mi s-a părut că au rezistat în ultimii ani. Risipite prin reviste on line și de hârtie și-n alte varii ocazii publice, ele vorbesc despre pasiunile mele de lectură și de reflecție. Efectul îndelungat al acestor vechi pasiuni e proporțional și cu intensitatea unei reevaluări severe, și cu asumarea unor atitudini și poziții intelectuale perene. Diverse ca structură, formulare, tematică și referințe, le-am împărțit dialectic în pasiuni ale sufletului, respectiv ale trupului și le-am pus sub semnul unei identități provocatoare pentru raportul dintre eul real și cel textual“.
       În numărul 23 al revistei „România literară“, eseistul Sorin Lavric, analizând cartea amintită, afirmă: „După ce i-am citit volumul ˂Efectul îndelungat al pasiunilor de tinerețe˃, imaginea unui goliard modern, bătînd drumurile spre a-și cînta pasiunea, mi s-a înfipt în minte. E o uimire cum un ins cu atîta țîfnă activă a ajuns să fie un scriitor așezat, cu casă, soție și copii. (...)
            Cu toate că s-a născut în coasta Ceahlăului, la Piatra-Neamț, Adrian Romila a suferit de timpuriu de ahtierea mării, drept care a fugit la Constanța spre a se face ofițer de marină. Dar, îndurînd palestra aspră a vieții cazone de la Liceul de profil, și-a dat seama că supliciul de a pluti pe oceane nu i se potrivește. În consecință, a dat examen la Literele din Iași spre a-și încheia periplul universitar cu un doctorat în antropologie. Astăzi e profesor la un liceu din Piatra Neamț, împărțîndu-și timpul între dăscălie, familie, scris și prieteni. Numai că renunțarea la marinărie nu a însemnat lepădarea de patima apelor, pasiunea pentru corăbii fiind pînă într-atît de adîncă încît ˂tema imaginarului marin a rămas o mandală a sinelui˃. (p. 113).(...)
        Romila e un vagabond cult, care și-a convertit dorul de ducă în pelerinaj prin lumea cărților. În plus, e un înzestrat critic literar, chiar dacă prea indulgent în ușurința cu care îi laudă pe scriitori, și totodată un talentat scriitor, poate prea pliat pe calapodul narațiunii aventuriere. Volumul e o antologie de texte pe care autorul le-a selectat după un singur criteriu: ˂am încercat să strîng în acest volum doar eseurile care mă reprezintă cel mai bine, doar pe cele care mi s-au părut că au rezistat în ultimii ani˃. (p. 5). Cele mai reușite pagini sunt cele privitoare la pîlpîirea spiritului, cu cele două valențe pe care Romila le surprinde: înstrăinarea de sine din cauza internetului (în eseul ˂Despre fuga de sine, cu pesimism˃) și dospirea inefabilă în cutele credinței (în textele ˂Cum am ratat întîlnirea cu sinele˃ și ˂Cei ce sunt curajoși și ridicoli˃). În ultimele două bucăți, autorul e virtuos pînă la a atinge un vîrf estetic al nuanțelor fine. Felul cum îngenunchează lîngă călugărul ucrainian, în biserica lavrei Poceaev de lîngă Kiev, așteptînd cu neliniște binecuvîntarea care nu mai vine, umple o pagină de literatură înaltă, la fel cum trezirea din somn sub îndemnul de a merge la spovedanie, în mînăstirea Hadîmbu, îi dă ocazia unei bijuterii literare.
           Adrian G. Romila e un foarte bun nuvelist, păcat că e un critic prea milos în judecățile cu care îi tămîiază pe scriitori. Îl îndrăgesc mai mult în partea memorialistică (ca în Raiul, la 25 km de comunism) și în cea mărturisitoare (ca în ˂Lucid˃, ˂O dependență˃ sau ˂De ce țin un jurnal˃), dar nu-l gust în comentariile cinefile (volumul conține nu mai puțin de zece cronici de film, pe care numai Angelo Mitchievici le poate înțelege), cum nu-l agreez în incursiunile teoretice despre teme fatal bătătorite, precum cele religioase (˂O întîmplare din Betania˃) sau exegetice (˂Eliade-Culianu: aventura modelului˃).(...) Ratat ca marinar și neîmplinit ca văcar, Adrian G. Romila e un vagabond livresc de certă valoare nuvelistică“.
           Pe lângă volumul prezentat aici, Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ – Neamț vă oferă spre lectură întreaga operă a scriitorului pietrean care, la 46 de ani, se află la apogeul carierei sale scriitoricești.