Borges: o viață

Williamson, Edwin
​București: Editura Rao, 2007

       Edwin Williamson este profesor de liteartură spaniolă în cadrul Universității Oxford și al Exeter College, fiind unul dintre cei mai renumiți specialiști în Cervantes. Timp de nouă ani, el s-a dedicat scrierii biografiei lui Borges, marele scriitor argentinian care a trăit între anii 1899 și 1986. Cariera lui Borges, afirmă Williamson, „a fost o continuă  căutare a ceea ce înseamnă a fi Borges și tocmai această căutare a unui destin este justificarea încercării mele de a scrie biografia unui autor atât de enigmatic“. Cheia acestei căutări s-a dovedit a fi cronologia, astfel încât volumul de peste 700 de pagini este împărțit în cinci părți: Partea I: Spada și pumnalul (1899 – 1921), Partea a II-a: Un poet îndrăgostit (1921 – 1934), Partea a III-a: Un anotimp în Infern (1934 – 1944), Partea a IV-a: Despre Infern și Paradis (1944 – 1969), Partea a V-a: Dragostea regăsită (1969 – 1986). Cartea, apărută în anul 2004, a fost tradusă deja în șapte limbi, fiind prima biografie care cuprinde întreaga durată a vieții și creației lui Jorge Luis Borges. Romancier, poet și eseist argentinian, el este unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX. În anul 1937 vederea a început să-i slăbească,  iar aproape de vârsta de 60 de ani a rămas complet orb, afecţiune provocată de un defect congenital, care afectase mai multe generaţii ale familiei sale. „Îmi imaginez Paradisul ca pe un fel de bibliotecă“ este una din cele mai cunoscute afirmații ale sale. Celebritatea a cunoscut-o târziu, după vârsta de 60 de ani, odată cu primirea Premiului Internațional al Editorilor (1961), în doar câțiva ani el fiind proclamat drept unul din marii scriitori al secolului XX și cel mai influent scriitor de limbă spaniolă din timpurile moderne, exercitând o influență decisivă asupra literaturii latinoamericane, dar și asupra unei noi generații de scriitori din Marea Britanie, Statele Unite, Italia și Franța. 
          În jurul vârstei de 25 de ani, Borges a avut o experiență care l-a adus în pragul sinuciderii și aproape că l-a distrus ca scriitor, l-a făcut să renunțe la poezie și să descopere tipul de scriere care-i va aduce, în cele din urmă, celebritatea. Deși Borges nu a vorbit niciodată despre această experiență, biograful său a descoperit că  ea a constat în respingerea de către Norah Lange, de care era îndrăgostit. „Într-una dintre cele mai cunoscute povestiri ale lui Borges, <Grădina potecilor ce se bifurcă>, un personaj îl întreabă pe altul: <Într-o ghicitoare a cărei temă este șahul, care este unicul cuvânt interzis?> Răspunsul este: <Cuvântul șah>. La fel, singurul subiect care nu a fost niciodată abordat pe față de Borges i-a bântuit opera vârstei mijlocii și practic a fost încriptat în semne, simboluri și motive în toate textele lui. De-abia atunci când a găsit dragostea a scăpat de fantomele trecutului, ajungând să cunoască seninătatea și chiar fericirea care i-au caracterizat ultimele două decenii din viață“. (op. cit. p. 12)
        Trăind o căsnicie nefericită, care a durat doar trei ani (1967 - 1970), seninătatea și fericirea și-a găsit-o alături de tânăra María Kodama (născută în anul 1937). A întâlnit-o pe când era studentă, din anul  1975 ea devenind secretarul lui literar (îl ajuta să scrie pe măsură ce el își pierduse vederea); Borges s-a căsătorit cu ea în anul 1986, cu două luni înainte de a muri.  María Kodama a devenit astfel legatara lui absolută, cea care se ocupă de posteritatea operei lui. În cei douăzeci de ani cât a durat iubirea lui pentru  tânăra femeie, creativitatea lui Borges a atins cote nebănuite. María Kodama, afirma el, „este persoana cea mai fără de cusur, din punct de vedere etic și moral, pe care am întâlnit-o în viața mea. Alături de ea am descoperit, în sfârșit, fericirea“. (op. cit. p. 713). Înainte de a o cunoaște, ajunsese să afirme: „Am comis cel mai grav dintre păcatele pe care le poate comite un om: n-am fost fericit“. 
         Borges, afirmă autorul biografiei „a fost un om sfâșiat de conflicte interioare, un om care nu s-a ținut departe de marile controverse ale timpului  ci, dimpotrivă, a trăit istoria din plin. În acest sens, faptul că a fost argentinian a contat enorm. Potrivit lui Borges, Argentina a luat ființă ca o dovadă de credință în posibilitatea inventării unei națiuni și întreaga lui viață scriitorul a rămas prizonierul unui vis, acela de a edifica patria. Dar, chiar dacă s-a născut la apogeul vârstei de aur a Argentinei, când țara se număra printre cele mai prospere din lume, scriitorul s-a văzut nevoit să asiste la prăbușirea ei în violență și haos. Temerile lui Borges, legate de destinul națiunii, s-au intersectat cu căutarea propriului destin“. (op. cit. p 13)
        Într-un interviu acordat la sfârșitul anului 1985, „Borges manifesta același scepticism față de existența lui Dumnezeu, citând o expresie a lui Bernard Shaw – <Dumnezeu este în curs de fabricare>, dând de înțeles că tot ce respinge intelectual ar putea deveni accesibil prin alte mijloace. Îndoiala, în opinia lui Borges, era <darul cel mai prețios>. Și totuși, nu era un gânditor; niciodată nu <ajunsese undeva>, era doar un <om de litere>, un <țesător de vise>. (...) Borges nu putea ajunge să creadă în Dumnezeu, dar, întrucât <Dumnezeu era în curs de fabricare>, putea ajunge la Dumnezeu sau la ce voia el de la Dumnezeu, prin <actul magic> al visării“. (op. cit. pp. 697-698) 
        Și pentru că este vorba de un mare autor, ne-am gândit că ar fi nimerit să vă semnalăm câteva cărți scrise de el, pe care le puteți găsi la Biblioteca Județeană „G. T. Kirileanu“, lectura acestora însemnând al doilea pas, după ce ați citit volumul despre viața lui: Moartea și busola. București: Editura Univers. 1972, Cărțile și noaptea. București: Editura Paideia, 2008, Poezii. Iași: Editura Polirom 2017, Tangoul: patru conferințe. Iași, Editura Polirom, 2018, Proza completă (vol. I și II). Iași: Editura Polirom, 2015, Opere (vol. I, II, III). București: Editura Univers, 1999, 2000.