​Iubite cititorule, întâmplările și oamenii pe care i-am cuprins în aceste mărturii mi-au pătruns în suflet și au rămas în memoria afectivă a celor cincisprezece ani petrecuți deja în misiune pe tărâmurile vikingilor. Din marile terminale ale aeroporturilor, de-a lungul numeroaselor călătorii prin aer, pe apă sau pe uscat și al întâlnirilor providențiale cu frații și surorile de credință cu care am împărtășit bucurii și dureri, am simțit întotdeauna prezența Atotmilostivului Dumnezeu. În lucruri care aparent sunt mici și smerite: surâsul unui copil după Cuminecare, sufletul străluminat de pocăință al unui muribund, bucuria regăsirii celuilalt în ipostaza de „aproape”, deși acasă ne era străin, și altele. Am experiat în toate acestea pronia lui Dumnezeu, care ne răscolește uneori sufletele spre a ne reaminti de cerul din noi. În cei doi ani haotici ai crizei pandemice am avut nedoritul răgaz de a cugeta și de a readuce la lumină multe asemenea amintiri de suflet provenite din trăirile, împlinirile, greutățile și încercările mele de episcop pelerin în diaspora românească din Europa de Nord și din alte locuri. Și m-am gândit că ar fi de folos să le aștern în scris, spre a le împărtăși cu tine, ca într-o convorbire de taină la ceasul de acum. Să așez toate aceste înscrisuri ale „degetului” lui Dumnezeu și înaintea inimii tale, spre pildă, pentru a-ți reaminti la rându-ți, în propria ta existență, multiplele prilejuri în care L-ai trăit pe Cel ce este în împrejurările concrete ale vieții. Iar prin acest volum de mărturii nădăjduiesc să deschid o modestă cale spre înțelegerea generală a spiritualității creștine în contextul modernității, în special a Ortodoxiei boreale, pe care am cunoscut-o dinlăuntru.
Al tău părinte, frate și prieten în Hristos, † Episcopul Macarie
Sursa: www.polirom.ro
Volumul se regăsește în colecția bibliotecii:

​Fiecare educator își configurează o anumită abordare în provocatoarea întâlnire cu mintea și sufletul copiilor, fixându-și anumite repere pentru a personaliza și a contextualiza demersul instructiv-educativ. Structurată pornind de la ultimul curriculum din învățământul preșcolar (Curriculumul pentru educația timpurie, 2019), lucrarea Angelicăi Hobjilă vine în sprijinul actualilor și viitorilor educatori sau profesori pentru învățământul preșcolar, inclusiv al celor care se pregătesc pentru susținerea examenelor de definitivare în învățământ sau de obținere a gradelor didactice. Volumul conține toate elementele necesare abordării conținuturilor subordonate domeniului experiențial Limbă și comunicare în grădiniță, de la finalități și proiectare la metode și materiale didactice specifice, forme de organizare a activităților didactice sau coordonate ale evaluării în preșcolaritate. Perspectiva teoretică de ansamblu e însoțită de numeroase exemple de aplicare la grupă, de la modele de proiecte didactice la metode/instrumente de evaluare, sarcini didactice și situații de învățare.
Sursa: www.polirom.ro
Volumul se regăsește în colecția bibliotecii: 

​„Nimeni, înainte de Bazin, nu a explicat atât de clar și de meticulos ce se întâmplă, ce se schimbă dacă un regizor alege să pună în scenă o acțiune într‑un singur cadru sau dacă, dimpotrivă, alege s‑o construiască prin montaj. Înainte de Bazin se făcea puțină analiză de felul ăsta. Scrierile lui Bazin rămân deschizătoare de ochi – puncte de plecare în înțelegerea regiei de film ca o chestiune de alegeri dintre care fiecare produce un efect diferit. Cineaști, critici și apreciatori ai artei filmului au în continuare ce să învețe. Înaintea morții sale din 1958, André Bazin a apucat să‑și selecteze o mică parte din publicistică pentru o carte intitulată Qu’est‑ce que le cinéma? Cartea a apărut între 1958 și 1962 în patru volume: Ontologie et Langage, Le cinéma et les autres arts, Cinéma et sociologie și Une esthétique de la réalité: le néo‑réalisme. Volumul de față reunește primele două volume franceze: Ontologie și Limbaj și Cinemaul și celelalte arte. El va fi urmat de încă un volum, reunind Cinema și sociologie și O estetică a realității: neorealismul.” (Andrei Gorzo)
Sursa: www.carturesti.ro
Cartea se regăsește în colecția bibliotecii:

​Niall Ferguson (coord.), John Adamson, J.C.D. Clark,... ; 
Editura Polirom, Iași, 2022
Ce s-ar fi întâmplat dacă Germania ar fi ieșit învingătoare în al Doilea Război Mondial sau dacă Rusia ar fi câștigat Războiul Rece? Niall Ferguson și colaboratorii săi, prestigioși profesori de istorie de la Oxford, Cambridge sau Harvard, ne arată care ar fi fost cursul istoriei dacă anumite evenimente s-ar fi desfășurat altfel decât știm. Pentru aceasta, ne propun nouă călătorii fascinante în „timpul imaginar”, corespunzătoare unor momente cruciale din istoria modernă și contemporană. La capătul călătoriilor, descoperim câteva tablouri foarte convingătoare ale unor posibile lumi – de la Anglia ocupată de naziști, până la Kennedy care trăiește suficient ca să-și ducă la bun sfârșit mandatul sau o Europă unde comunismul nu a dispărut. Și mai important, poate, înțelegem de ce istoria a avut evoluția pe care o cunoaștem, iar lumea noastră arată astfel în prezent.
„Surprinzătoare pentru cititorul obișnuit și un admirabil tur de forță pentru cunoscători... O carte splendidă... lucidă, incitantă și ușor de citit.” (Literary Review)
„Ferguson construiește un întreg scenariu pornind de la înfrângerea de către Carol I a partizanilor scoțieni ai Covenantului, trecând prin trei revoluții care nu au mai avut loc și culminând cu colapsul Occidentului, stăpânit de un imperiu anglo-american.” (The Sunday Times)
„Cel mai comentat autor britanic al generației sale.” (The New York Times)
„Implicațiile [acestei cărți] merită să fie chibzuite de fiecare istoric… O echipă talentată și creativă de istorici, care înfruntă cu vervă contrafactuală momentele de cotitură ale secolului XX.” (The Daily Telegraph)
Sursa: www.polirom.ro
Volumul se regăsește în colecția bibliotecii:

​O premieră pe piața editorială din România, Dicționarul romanului central-european din secolul XX este un repertoar care introduce publicul într-o serie de literaturi ce îi sunt destul de puţin cunoscute. Lista celor 256 de romane selectate include titluri și nume celebre – cum ar fi cele ale scriitorilor recompensați cu Premiul Nobel –, dar și altele neștiute sau trecute în uitare (deşi aproape toate romanele prezentate au fost traduse în limbi de circulaţie, iar multe au fost ecranizate). Romane interzise, romane cenzurate, romane exilate, romane clandestine, romane „de sertar”, romane amânate, romane neterminate, romane postume – toate aceste categorii se regăsesc din plin în dicționar, care îi poate ghida pe criticii literari, pe scriitori și pe toți cei pasionați de literatură pe teritoriul atât de imprevizibil al literaturii central europene.
Sursa: www.polirom.ro
Volumul se regăsește în colecția bibliotecii:

​Autobuzul rătăcitor este unul dintre cele mai populare romane scrise de John Steinbeck, cartea fiind tipărită în milioane de exemplare. Conceput ca pseudodramă de moravuri, romanul ne înfăţişează o suită de personaje prinse în capcana propriilor ipocrizii şi afundate în noroiul lipsei de libertate. Aceşti oameni vor să ajungă din California în Mexic, în Sudul aproape mitic al libertăţii virginale, sacre (căci totul acolo, ni se spune, se află sub ocrotirea Fecioarei din Guadalupe). Nevoiţi să parcurgă acest drum într-un autobuz rablagit botezat „Iubita”, ce seamănă izbitor de mult cu chitul care l-a înghiţit pe Iona, protagoniştii îşi dau arama pe faţă, exhibându-şi diferitele forme de minciună existenţială pe care le întrupează – căsnicia mincinoasă, falsa etică în afaceri, mirajul traiului confortabil, sexualitatea reprimată, prostia şi răutatea de sub masca inocenţei. Drumul le este întrerupt de tot felul de obstacole ce par să îndeplinească funcţia de „vămi ale văzduhului”: căci Mexicul, Sudul paradiziac în care vor toţi să ajungă, nu le permite accesul ipocriţilor şi celor care-şi trăiesc vieţile în minciună. Mai mult, ne sugerează romanul, pe tărâmul libertăţii nu pot păşi cei care nu ştiu să-şi găsească singuri fericirea şi lâncezesc în balta milei de sine. 
„Imaginația extraordinară a lui Steinbeck prinde viață în această poveste ingenioasă și lipsită de sentimentalisme despre un autobuz care călătorește pe drumurile mai puțin umblate ale Californiei, ducându-i pe cei rătăciți, pe singuratici, pe cei buni, dar și pe lacomi, pe nătângi și pe intriganți, pe frumoși și pe nerușinați departe de visurile lor spulberate și, poate, spre un viitor promițător.” (Saturday Review)
„În Autobuzul rătăcitor, John Steinbeck își propune și reușește să-i prezinte pe bărbatul simplu și, într-o măsură mai mică, pe femeia simplă în contrast puternic cu prețiozitatea și spoiala celor din clasa de mijloc.” (Cambridge University Press)
Sursa: www.polirom.ro
Volumul se regăsește în colecția bibliotecii:

​Bruma visează să ajungă pictoriţă și se trezește deodată într-un tablou cu un oraș unde iarba e albastră, borcanele de dulceaţă cresc în copaci, iar mesele pregătesc singure de mâncare. Acolo îi întâlnește pentru prima dată pe dragonul Smoc-gălbui și pe fraţii Izma și Omăt, care o învaţă să zboare. Împreună cu ei și cu misteriosul lor prieten, Mugur, Bruma pornește într-o misiune de salvare a locuitorilor, ale căror Vise au fost puse pe fugă de Spaime.
Sursa: www.polirom.ro
Volumul se regăsește în colecția bibliotecii: 

„Dragoste la prima vedere, Kafka-style.“ John Banville
„Pentru mine, cel mai bun mod de viață ar fi să stau încuiat, cu lucrurile necesare scrisului și cu o lampă, în ultima încăpere a unei hrube vaste. Mâncarea ce mi s-ar aduce ar fi depusă de fiecare dată la mare distanță de odaia mea, dincolo de ușa cea mai îndepărtată a hrubei. Drumul într-acolo ar fi singura mea plimbare și l-aș parcurge în halat, trecând pe sub toate bolțile hrubei. Apoi m-aș întoarce la masa mea, aș mânca încet și cu băgare de seamă și aș reîncepe numaidecât să scriu. Ce aș scrie atunci! Din ce profunzimi aș smulge rândurile mele! Fără efort! Căci maxima concentrare nu cunoaște efortul. Numai că poate n-aș face asta mult timp, iar la primul eșec, pesemne inevitabil tocmai într-o asemenea situație, aș izbucni într-un grandios acces de demență.
Ce zici, iubito? Să nu te ții departe de locuitorul hrubei! “
„Tribulațiile relației dintre el și Felice au căpătat, în cele din urmă, forma romanului Procesul.“ Elias Canetti
„Dra Felice Bauer. Pe 13 august, când am ajuns la Brod, ea ședea la masă, dar mie mi s-a părut c-ar fi o servitoare. Nici nu eram curios să aflu cine era și m-am obișnuit numaidecât cu ea. Fața osoasă, searbădă, își afișa inexpresivitatea cu franchețe. (...) Nasul aproape spart. Părul blond, cam rigid și lipsit de farmec. Bărbia puternică. În timp ce mă așezam, am privit-o pentru prima oară mai atent; după ce m-am așezat, aveam deja o opinie fermă.“ Franz Kafka, în Jurnal
„Un om complet asocial din cauza condițiilor de viață și a firii lui, cu o sănătate instabilă, momentan greu de apreciat, izolat de sprijinul oricărei comunități mai mari, din pricina iudaismului său ateu și nesionist (admir sionismul și mi-e greață de el), și zdruncinat necontenit de munca silnică de la birou, într-un mod cât se poate de chinuitor și în ce are el mai bun – un asemenea om se decide, e-adevărat, sub cea mai puternică presiune lăuntrică, să se însoare, așadar, să acționeze în cel mai social mod cu putință. Asta nu mi se pare puțin pentru un astfel de om.“ Franz Kafka (despre sine)
Franz Kafka s-a născut în 1883 la Praga, într-o familie evreiască. A urmat Gimnaziul Umanist German Naţional, apoi s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii Karl-Ferdinand, obținând doctoratul în 1906. A lucrat ca avocat la o companie de asigurări, scriind noaptea, în secret, povestiri pe care până la urmă le publică în 1913, la insistențele prietenului său, poetul Max Brod. În 1914 începe să scrie romanul Procesul şi povestirea Colonia penitenciară, iar un an mai târziu publică nuvela Metamorfoza. Kafka nu a terminat niciunul dintre cele trei romane – Procesul (1925), Castelul (1926) şi America (1927) – şi şi-a distrus mare parte din scrieri. Max Brod a adunat şi a publicat postum tot ce a lăsat Kafka după moartea lui prematură, pe 3 iunie 1924, ignorând instrucțiunile autorului, care dorea ca opera să-i fie arsă. În seria Anansi. Ego urmează să apară volumul Scrisori către Milena.
Sursa: www.carturesti.ro
Volumul se regăsește în colecțiile bibliotecii

​„Povestea reală a tânărului Christopher McCandless, care a făcut autostopul până în Alaska, unde, după un timp, a fost găsit mort la poalele muntelui McKinley, este poate cea mai dramatică, mai frumoasă și mai simbolică poveste a epocii noastre despre chemarea sălbăticiei, voluptatea rătăcirii și mirajul izolării de civilizație. Scrisă admirabil, la limita jurnalului de călătorie și a introspecției poetice, În sălbăticie este o carte care te inspiră și te pune pe gânduri deopotrivă. Jon Krakauer a dat o adevărată fabulă modernă despre confruntarea omului cu sălbăticia din el însuși.“ (Marius Chivu, autorul volumului Trei săptămâni în Himalaya)
„Cu o atenție uluitoare pentru detalii, Krakauer a surprins cu subtilitate povestea fascinantă, dar tristă a unui idealist.“ (Los Angeles Times Book Review)
„Poate că viața și moartea lui Cristopher McCandless au fost fără sens, absurde, de condamnat, dar, când termini de citit În sălbăticie, destinul lui te afectează profund.“ (The New York Times)
În sălbăticie s-a menținut peste doi ani pe lista bestsellerurilor New York Times; a primit Washington State Book Award și YALSA Best Books for Young Adults Award în 1997; este nominalizat la YALSA Popular Paperbacks în 2012. Filmul omonim, regizat în 2007 de Sean Penn, cu Emile Hirsch, Vince Vaughn și Kristen Stewart, a fost recompensat cu două Globuri de Aur și nominalizat la două premii Oscar.
Jon Krakauer s-a născut în 1954 în Brookline, Massachusetts, și a crescut în Corvallis, Oregon, fiind încă din copilărie un împătimit al drumețiilor și al alpinismului. După ce a absolvit Hampshire College, Massachusetts, în 1976, și-a câștigat o vreme existența ca tâmplar, pescar și vânzător de somon. În 1977 a escaladat de unul singur calota Stikine, pentru ca în 1992 să cucerească Cerro Torre, din Patagonia. În 1996 i-a apărut volumul În sălbăticie, devenit imediat bestseller. În 1996 Jon Krakauer a ajuns pe culmea Everestului, însă în timpul coborârii o furtună i-a ucis pe patru dintre cei cinci tovarăși alături de care începuse ascensiunea. În 1997 Jon Krakauer a fost distins cu Walter Sullivan Award for Excellence in Science Journalism, acordat de American Geophysical Union. În 1999 scriitorul a fost recompensat cu Academy Award in Literature, acordat de American Academy of Arts and Letters. 
Sursa: www.humanitas.ro 
Volumul se regăsește în colecțiile bibliotecii:

​În 1946, Albert Camus a întreprins o călătorie de trei luni în Statele Unite ale Americii (New York, Philadelphia, Washington) şi Canada (Québec), iar în 1949 a petrecut alte trei luni în America de Sud (Brazilia, Argentina, Uruguay, Chile). Au fost două turnee de conferinţe foarte obositoare, cu deosebirea că în cea de-a doua călătorie, fiind deja un scriitor de certă notorietate (Ciuma apăruse în 1947), Camus a fost solicitat suplimentar, iar starea proastă de sănătate l-a făcut să resimtă mai acut oboseala şi să suporte mai greu tracasarea fizică şi psihică. Notaţiile cu caracter foarte personal trădează această stare şi dezvăluie un om vulnerabil, dar animat de curiozitate şi o mare dragoste de viaţă.” (Marina Vazaca)
Manhattan. Uneori, peste sky-scrapers, prin sute de mii de ziduri înalte, ţipătul unui remorcher te ajunge noaptea în insomnie şi-ţi aminteşte că pustiul ăsta de fier şi de ciment este o insulă.
Individul din Holland Tunnel la New York sau cel din Summer Tunnel la Boston. Cât e ziua de lungă, de la înălţimea unei pasarele, numără maşinile care trec neîncetat, într-un vacarm asurzitor, de-a lungul unui tunel luminat strident şi prea lung ca să-i vadă vreuna dintre ieşiri. Este un erou de roman modern. [...]
Ploaie peste New York. Curge neistovită printre cuburile înalte de ciment. Sentiment bizar de însingurare în taxiul ale cărui ştergătoare rapide şi monotone baleiază o apă înnoită neîncetat. Impresia că aș fi prins în capcana acestui oraş şi că aş putea să mă eliberez de blocurile care mă înconjoară şi să fug ceasuri în şir fără să găsesc nimic altceva decât mereu alte închisori de ciment, fără speranţa vreunei coline, a vreunui copac adevărat sau a vreunui chip răvăşit.” (Albert Camus)
Albert Camus (1913-1960), romancier, dramaturg şi filozof francez născut în Algeria, a absolvit Universitatea din Alger şi a fost câţiva ani jurnalist la Alger républicain. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost membru al Rezistenţei Franceze şi editor al publicaţiei clandestine Combat. După război a colaborat la publicaţii prestigioase din Franţa, fiind una dintre vocile influente ale stângii democrate. Tot în această perioadă a publicat o serie de romane şi eseuri filozofice care au încă un mare impact, printre care  Străinul (1942), Mitul lui Sisif (1942), Ciuma (1947), Căderea (1956), Exilul şi împărăţia (1957). Ca o recunoaştere a valorii şi viziunii sale inovatoare, Camus a primit în 1957, la doar 44 de ani, Premiul Nobel pentru Literatură.
Sursa: www.polirom.ro   
Volumul se regăsește în colecțiile bibliotecii: