Sfântul Paisie Aghioritul

Iași: Editura Doxologia, 2016

       Volumul propus de Editura Doxologia, al treilea din Colecţia “Duhovnicul” (primele două fiind “Viaţa Părintelui Cleopa” şi “Părintele Paisie Duhovnicul”, cărţi semnate de Arhim. Ioanichie Bălan),  reuneşte mărturiile participanţilor la cea de-a treia ediţie a Simpozionului Internaţional “Întâlnirea cu Duhovnicul”, desfăşurat la Iaşi şi la Mănăstirea Neamţ, în perioada 12-14 noiembrie 2015. 
    Conferenţiari invitaţi din Grecia (Arhimandriţii Theoklitos Bolkas şi Kassianos El Inati, Ieromonahul Atanasie Simonopetritul, Gheorghios Mantzaridis, Anestis Keselopoulos, prof. Athanasios Rakovalis), dar şi din România (Arhim. Ioan Harpa, Pr. prof. univ. dr. Constantin Coman, Pr. prof. univ. dr.Ioan C. Teşu, Pr. Drd. Petru Sidoreac), au reliefat aspecte din viaţa şi scrierile sfântului Paisie Aghioritul. 
       O parte dintre vorbitori au avut ocazia să-l cunoască pe sfântul aghiorit, care a trăit între anii 1924 - 1994, evocările lor având un impact emoţional puternic asupra cititorului. Dincolo de consideraţiile legate de omul universal (“Cuviosul Paisie – om universal”), de harismele duhovniceşti (Harismele duhovniceşti ale Cuviosului Paisie Aghioritul, aşa cum le-am cunoscut”), de virtuţile călugărului sau de contribuţiile la cunoaşterea vieţii Părintelui Paisie, cartea conţine fragmente din dialogurile ziditoare pe care părintele le-a avut, de-a lungul anilor, cu oamenii care veneau să-i ceară un sfat, un cuvânt de învăţătură, multe din ele ducându-ne cu gândul la convorbirile dintre avvă şi ucenic, prezente în Patericul egiptean, în cel athonit sau în cel al peşterilor de lângă Kiev. 
       O butadă care circulă în rândul credincioşilor sună aşa: teolog este cel care se roagă şi cel ce se roagă este teolog. Părintele Paisie Aghioritul a fost om al rugăciunii, iar prin aceasta, un mare teolog. Multe se scriu, multe s-au scris, dar puţine ajung la sufletele oamenilor, însă cărtile Sfântului Paisie Agioritul au ajuns la sufletele credinciosilor pentru că sunt izvorâte dintr-o adâncă trăire, dintr-o arzătoare rugăciune. La un moment dat cineva a venit să-i spună cât de mare este, cât de mult îl apreciază oamenii. Părintele i-a replicat: “Venind spre coliba mea, aţi trecut pe lângă o grămadă de gunoi. Acolo aţi văzut şi cutii de conserve goale. Când v-aţi apropiat de ele, străluceau în lumina soarelui. Ei bine, să ştiţi că eu nu sunt altceva decât acele cutii de conserve goale”. 
       Smerenia este dimensiunea esenţială pe care ajung să o trăiască sfinţii, dar nu o smerenie declarativă, împodobită cu vorbe goale, ci una care le transfigurează fiinţa. Părintele Paisie Aghioritul a fost unul din cei aleşi, spre a ne arăta, în zbuciumatul secol XX, că drumul spre Împărăţia lui Dumnezeu este cu putinţă, şi că paşii Mântuitorului Hristos pot fi urmaţi, dacă ai ajutorul Harului Duhului Sfânt. 
       Părintele a fost trecut în rândul sfinţilor în anul 2015, la mai bine de douăzeci de ani de la adormirea sa întru Domnul. 
      Vă invităm să împrumutaţi de la bibliotecă această carte, pentru a simţi, într-o lume care pare a-şi fi pierdut busola, rânduiala, rostul,  o adiere din lumea păcii. “Pacea, spunea părinte, este duhul lui Dumnezeu. Celelalte, îngrijorarea şi tulburarea, vin de la diavol”.