CIRCUL MIRANDUS

​Cassie Beasley
Ilustrații de Diana Sudyka
Traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu
Editura Arthur, București, 2018

Lui Ephraim Tuttle, bunicul lui Micah, i s-a promis un miracol încă de când era mic. L-a păstrat peste ani oricâte greutăți a întâmpinat. I l-a promis Jonglerului cu Lumini de la Circul Mirandus, un loc atât de plin de magie, că e greu să crezi că există. Mătușa Gertrudis clar nu crede. Când Ephraim se îmbolnăvește grav, Micah învață să dezlege (și mai ales să lege) nodurile magiei pentru că singura șansă de a-și salva bunicul e să ajungă la Bărbatul care Modelează Lumina. Vremea miracolului a venit.
 
Un pont din partea lui Micah pentru cititori: Trebuie să crezi cu adevărat în magie ca să ai parte de ea!
 
“O ștrengărie în plină lume a circului… O născocire delicioasă: ne arată cât este de fragilă inima oamenilor, cât contează de mult și câtă grijă e nevoie să avem de ea.” Kirkus Reviews
 
 “Cassie Beasley are o voce de o siguranță remarcabilă. Avem aici o autoare care găsește ritmul perfect atunci când descrie magia, fără vreo exagerare. Toată cartea seamănă cu un vis lung, ca o scenă dintr-un film de David Lynch, trecută printr-un filtru optimist.” The New York Times

CASSIE BEASLEY 
S-a născut în Georgia, SUA, unde locuiește și în prezent, împreună cu sora ei, care este și ea scriitoare. A studiat literatura pentru copii și adolescenți la Facultatea de Arte din Vermont, iar CIRCUL MIRANDUS este prima ei carte. În prezent lucrează la noul ei roman, TUMBLE & BLUE, iar când face câte o pauză își ajută familia la ferma de nuci pecan.

DIANA SUDYKA 
Este o ilustratoare americană. A conceput postere pentru numeroase trupe, a ilustrat numeroase cărți, iar uneori lucrează ca voluntar la Muzeul de Istorie Naturală Field. Cel mai des lucrează în guașe, tuș și acuarele.

FRAGMENT
În general, Micah Tuttle ar fi zis că doamnele în vârstă sunt persoane destul de plăcute. Tricotează pulovere călduroase, coc prăjituri cu glazură de ciocolată și joacă jocuri demodate de cărți la clubul social din oraș. Uneori, câte una uită să-și pună dinții falși, așa ca doamna Yoalne de la oficiul poștal, sau crește paisprezece pisici țăcănite, ca doamna Rochester de peste drum. Dar până și cele din urmă sunt făcute pe dinăuntru din prăjituri cu ciocolată și pulovere călduroase. Gertrudis, strămătușa lui Micah, nu era la fel. Băiatul spăla o ceșcuță roz de porțelan pentru a treia oară în după-amiaza aceea de duminică, sub ochii neînduplecați ai mătușii. Bătrâna a țâțâit din limbă, iar el a frecat ceașca până când s-a temut că trandafirașii pictați pe ea ar putea să dispară.
Pe dinăuntru, mătușa Gertrudis era făcută probabil din sirop de tuse. Își purta părul cânepiu răsucit într-un coc strâns tare de tot, care îi trăgea pielea ridată de pe față până când aproape i-o netezea, și își apreta bluzele până când căpătau gulere tăios de țepene. Pregătea în fiecare zi ceai negru într-un ceainic strălucitor de oțel. Ceaiul frigea și era amar, la fel ca mătușa, și nu-l lăsa pe Micah să pună zahăr în el pentru că, spunea ea, în familia lor erau nenumărate cazuri de dinți stricați. Mai spunea și că în familie domnea proasta judecată, dar că ea avea de gând să se îngrijească din răsputeri ca Micah să nu moștenească acest păcat. Mătușa Gertrudis venise să stea la ei cu mai multe săptămâni în urmă, tocmai din Arizona, ca să fie sigură că lucrurile „se făceau cum se cuvine“ cât timp bunicul Ephraim era bolnav. Asta n-ar fi trebuit să dureze mult, dar bunicul lui Micah era din ce în ce mai bolnav. Iar mătușa Gertrudis devenise din ce în ce mai imposibilă.
— Nu brusca în halul ăsta ceșcuța, s-a răstit ea la Micah. Am vrut doar s-o speli așa cum se cuvine. 
Singurul motiv pentru care Micah se abținea să riposteze era că mătușa l-ar fi ținut numai în corvezi pentru tot restul zilei, în loc să-l lase să-și viziteze bunicul. De azi-dimineață, când el dăduse de înțeles că avea ceva important să-i spună lui Micah, băiatul nu avusese voie deloc să-l „sâcâie“ pe bunicul Ephraim. 
— Ceva spectaculos, îi șoptise bunicul. Ceva magic. 
Bunicul Ephraim avusese în priviri o sclipire pe care Micah o recunoștea. Iar magic însemna povești cu Circul Mirandus, care se numărau printre preferatele lui. Magic mai însemnase și că mătușa Gertrudis îl ușuise afară din cameră înainte ca bunicul să fi apucat să-i spună cu adevărat ceva. Ea părea să creadă că poveștile acelea reprezentau doar un exemplu de proastă judecată pe care Micah ar fi putut s-o moștenească dacă nu era atent. 
„Câteva minute, încă, și o să-l poți vedea din nou.“ I-a întins ceașca mătușii cât mai politicos cu putință și s-a dus să supravegheze ceainicul. În timp ce apa se înfierbânta, ceainicul trosnea de parcă și-ar fi dezmorțit încheieturile. Curând, păsărica din vârful lui urma să înceapă să fluiere. Asta era partea preferată a lui Micah – cântecul fluierului-pasăre de pe ceainic. Îl aștepta de fiecare dată.