„Aproape teatru, aproape poeme, aproape poveşti». Altfel spus, oarecum scamatorie, oarecum farmec şi oarecum minune. Şi, mai ales, APROAPE…
De-acasă nu fugim niciodată prea departe. Fiindcă, pe seară, ne întoarcem acasă, unde ne aşteaptă părinţii, jucăriile, colţul pernei pe care îl strângem între degete, somnul şi visele. Dăm o fugă până-n oraş, iţit jur-împrejurul casei, pipăindu-şi cerul cu scăfârliile clădirilor. Sau ne ducem în orăşelul copiilor, „capitala Bazaconiei“. Dăm o raită până la şcoală, să vedem ce ne mai fac banca, tabla – şi cea atârnată pe perete, şi cea, vai, a înmulţirii! –, creionul şi sendvişul de-acasă, învelit într-un şerveţel şi vârât în ghiozdan. Sau mergem, că azi e sâmbătă, la piaţă, la grădina zoologică, la cinema sau sub cupola rotundă a circului, în parc, să tragem dâre colorate de cretă pe asfalt, sau pe stadion. Iar dacă tot e sfârşit de săptămână, sau e vacanţă, o luăm către munte, sau spre mare, sau în Deltă. La o adică, n-ar fi chiar de tot peste mână să ne abatem puţin şi pe Lună – un fel de „pământ neisprăvit. A-ncercat nişte păduri şi nişte ape, dar nu i-au ieşit.“ Nici Sahara nu-i de lepădat, şi pentru răcoreală putem face şi-un mic ocol, fie la Polul Nord, fie la Polul Sud, că, oriîncotro ai pleca, niciodată nu se ştie unde ajungi! Sau ne vârâm oleacă până-n fundul mării, la rădăcina ploilor. Sau pornim în călătorie pe nervurile unei frunze, pe liniile întortocheate ale unei hărţi sau pe grunjii globului pământesc – cel din dulapul cabinetului de geografie, ca un măr fermecat. („Ştiţi că zânele frumoase, când vor, pot să-şi ascundă patul, oglinda, tot palatul într-un măr.“) Sau, că tot veni vorba, o luăm pe cărările poveştilor („Povestea Merelor de aur e pe aleea cealaltă, frăţioare. N-ai văzut tăbliţa indicatoare?“) Cum să nu-ţi vină cheful de fugit de-acasă, când totul e atât de APROAPE? Şi ai o călăuză aşa de grozavă, pricepută la tot soiul de scamatorii – cu cuvinte, cu lumi, cu vise... Un ghid care ştie să farmece distanţele într-o clipită şi să tragă puţintel de colţul perdelei, cât să se vadă minunea ascunsă în lucrurile cele posace din lumea noastră de zi cu zi.“ Liviu Papadima MARIN SORESCU (1936—1996) A fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Textele sale au fost traduse în peste 20 de limbi. De asemenea, este cunoscut și pentru preocupările sale pentru pictură, având de-a lungul timpului numeroase expoziții în țară și străinătate. ÁGNES KESZEG A făcut studii de design, iar apoi a început să ilustreze cărţi pentru copii (prima carte a apărut în 2006, și de atunci numărul lor a trecut de 20). În prezent Ágnes face ilustraţie de modă, ilustrează cărţi pentru copii, realizează păpuşi din porţelan şi imprimeuri pentru eşarfe de mătase. FRAGMENT Dar de o fi pictor sau ba, noi om desena şi aşa. Chiar dacă ursul nostru n are decât o labă, se vede că e un urs de treabă. Deşi suntem copii, operele noastre sunt pline de economii. Iată, pentru atâţia oameni desenaţi aici cu creta, vede acelaşi ochi de soare, care face naveta. Azi la mine, mâine la tine. Astăzi se uită cu el iepurele care mustăceşte fericit şi dă din urechi, mâine aceste frunze de stejar, perechi. Noi ne căznim numai ca totul să fie frumos, pe sus şi pe jos. Dacă zboară pe cer doi porumbei şi un cocor, punem mâna pe umbra lor. Aşa îi avem mereu lângă noi, cocorul şi porumbeii amândoi. Apoi, din când în când, mai luăm animale, păsări şi din gând. Când zgâriem o figură nouă, nemaivăzută, cine ştie ce ciudat nagâţ sau nagâţă, parcă sugem din cea mai dulce ţâţă. Parcă muşcăm din visul de azi noapte, cu dinţii noştri de lapte. Ce, parcă n am văzut cu ochii goi că desenaţi ditamai oameni mari şi voi? Faceţi toată ziua pe drum tot felul de 11 gânduri din fum: o casă, un vapor care pluteşte pe un nor. Chiar mă întrebam eu câteodată: unde s or fi ducând toate aceste desene, nene? Aş vrea să pun mâna eu, unul, pe tot ce a desenat cu fum omenirea, de când s a inventat tutunul. Aşadar, ne întrecem şi pe această cale: voi pictaţi cerul, noi pământul de la aer mai la vale. Noi ne jucăm foarte gravi, gândindu ne că pământul e făcut pentru zugravi. Iată, un munte de var ne a ajuns pentru toţi câmpii. Au mai rămas fără păsări, cai şi stele: gardurile şi, pe alocuri, stâlpii. Mâine-dimineaţă la ora şase trecem şi la case.
0 Comments
|
BIBLIOTECABiblioteca Judeţeană Arhiva
September 2022
Autori
All
|