OLGUȚA ȘI UN BUNIC DE MILIOANE

​de Alex Moldovan
Ilustrator: József Vass
Editura Arthur, București

Olguţa e o puştoaică de doisprezece ani ca oricare alta. Bine, nu chiar ca oricare alta: e neîndemânatică, impertinentă, intră mereu în bucluc, nu prea are prieteni, iar familia ei e atât de dezbinată, încât nu-şi recunoaşte mătuşa când aceasta îşi face apariţia la uşă.

Nu-i de mirare că Olguţei nu-i convine deloc când e nevoită să petreacă un weekend cu mătuşa pe care de-abia a cunoscut-o. Ba mai mult, Constantin, bunicul ei, ţine morţiş să o vadă. Şi nu are de gând să accepte un refuz.

ALEX MOLDOVAN
S-a născut în 1977 la Cluj, unde locuiește și acum. E pasionat de literatura pentru copii, de jazz și e voluntar la o asociaţie pentru protecţia animalelor. A terminat Filozofia, a tradus peste treizeci de cărţi și a fost librar. După ani, a simţit din nou nevoia să scrie și și-a făcut un blog. I-a spus Bicicleta galbenă. În 2016 a publicat la Editura Arthur primul său roman pentru copii, OLGUŢA ȘI UN BUNIC DE MILIOANE. BĂIEȚELUL CARE SE PUTEA MUȘCA DE NAS e primul său album ilustrat.

FRAGMENT
Totul a început într‑o vineri. În momentul în care cineva şi‑a înfipt degetul în butonul soneriei
noastre şi l‑a uitat acolo timp de treizeci de secunde, dacă nu mai bine, lucrurile nu arătau grozav prin casă. Şi nici în afara ei. Dacă stau să mă gândesc, rareori lucrurile arată grozav prin casă – iar despre ce se întâmplă pe afară nici n‑are rost să vorbim. 

Era după‑amiază, acel moment al zilei când totul pare s‑o ia razna. Cărţile şi hainele prind viaţă şi se risipesc te miri unde, cu o oarecare preferinţă pentru cel mai puţin probabile sau greu accesibile locuri: pe covor, sub pat, sub masa de la bucătărie şi, cu puţin noroc, în lada de cartofi din cămară sau în congelator (mda, ştiu, dar chiar mi s‑a întâmplat).

Partea bună: oriunde te‑ai afla, e suficient să întinzi mâna ca să apuci o carte. Sau o haină. Sau o jucărie. Sau orice altceva, cu excepţia lucrurilor de care chiar ai nevoie.

Partea proastă: eşti certată sau pedepsită, de la caz la caz, după care trebuie să strângi şi să pui totul la loc.

Nici vremea nu era grozavă. Deasupra oraşului se adunau nori negri de ploaie, iar după câteva zile fierbinţi vremea se stricase şi se anunţa o furtună. Unde pui că şi vântul sufla tot mai puternic, împrăştiind peste tot bucăţi de hârtie, pungi de plastic şi praf.

Una peste alta, era momentul cel mai puţin potrivit pentru musafiri. Şi apoi aveam pe cap o mulţime de treburi. Trebuia să fac curat, să merg la cumpărături, după care să gătesc. Pe de altă parte, pentru mine orice moment e cel mai puţin potrivit pentru a primi musafiri. Orice musafiri. Aşa că am dat ochii peste cap şi m‑am ridicat fără chef de pe canapea.
— Olguţa, scumpo, eşti bună să vezi cine e la uşă, te rog? s‑a auzit din dormitor un glas stins de femeie.
Femeia din dormitor era mama Olguţei. Iar Olguţa sunt eu.