Sub podeaua bucătăriei trăiesc „prumutătorii“ – Pod și Homily Clock, și fiica lor, Arrietty. În locuința lor minusculă, cutiile de chibrituri funcționează pe post de comode încăpătoare, iar pe pereți atârnă, ca niște tablouri, timbre poștale. Membrii micuței familii „împrumută“ toate lucrurile de care au nevoie de la „oamenii mari“ care locuiesc deasupra lor și duc o viață confortabilă. Confortabilă, dar plicticoasă atunci când ești copil. Numai Pod are voie să se aventureze în casa de deasupra, pentru că pericolul de a fi văzut de oameni este prea mare: prumutătorii care au fost „văzuți“ dispar fără urmă. Dar Arrietty nu ascultă de sfaturile părinților.
În casa cea veche locuiește în ultima vreme un băiat, iar ea își dorește tare mult un prieten… Roman distins cu Medalia Carnegie (1952), cea mai importantă distincţie britanică a literaturii pentru copii și adolescenți și unul dintre cele mai prestigioase premii literare din lume. „Magia și farmecul acestei scrieri vor convinge și copiii, și adulții că prumutătorii există cu adevărat.“ School Library Journal „O carte rară și încântătoare […] Își merită locul printre textele nemuritoare ale literaturii pentru copii.“ Louisville Courier-Journal MARY NORTON Kathleen Mary Norton, cunoscută sub numele de Mary Norton, a fost o autoare engleză de cărți pentru copii. S-a născut pe 10 decembrie 1903, Highbury, Londra și a murit în 1992. Este renumită pentru seria de romane pentru copii „Omuleții”. În limba română au apărut volumele: „Omuleții de sub casă”, „Omuleții sub cerul liber”, „Omuleții sub apă”. FRAGMENT Doamna May a fost cea care mi-a vorbit pentru prima oară de ei. Nu, nu mie. Cum ar fi putut să-mi spună mie, unei fetițe nebunatice, dezordonate, încăpățânate, care te fixa cu o privire furioasă și despre care se spunea că scrâșnește din dinți? Kate, așa ar fi trebuit să o cheme. Da, într-adevăr – Kate. Nu că numele ar conta prea mult: fetița abia dacă apare în poveste. Doamna May ocupa două camere în casa din Londra a părinților lui Kate; era, cred, un soi de rudă de-a lor. Dormitorul ei se afla la etaj, iar salonașul ei era o încăpere care, în rândul odăilor din casă, era numită „sălița de mic dejun”. Sigur, sălițele de mic dejun sunt foarte plăcute dimineața, atunci când soarele se revarsă înăuntru peste pâinea prăjită și gemul de portocale, dar după-amiaza par mai șterse și umplute cu o lumină argintie ciudată, propriul lor amurg; există în ele atunci un soi de tristețe, dar, în copilărie, lui Kate îi plăcea soiul acesta de tristețe. Se strecura lângă doamna May chiar înainte de ora ceaiului, iar doamna May o învăța să croșeteze.
0 Comments
Se iau crocodili care se cred dive, bunici sărite de pe fix, verze bully și trandafiri-vampiri, cochilii care n-au chef să imite sunetul mării, pinguini cu covrigi în coadă, vaci care dau vin și oi care fac pariuri…, se pun într-o barcă, se adaugă umor cât cuprinde, rime și piper, și se citește cu hohote de râs din copilărie până la orice vârstă.
„Cine a pus piper în mare?” este a patra carte a autoarei care a descoperit secretul cititului din plăcere la copii și pe cel al întoarcerii la copilărie a oamenilor mari. „Nu-i subestimez pe copii, sunt convinsă că pot înțelege mult mai mult decât suntem noi, oamenii mari, înclinați să credem. De-aia nici nu mă feresc de anumite cuvinte sau de concepte ceva mai complicate. Încerc să am umor în tot ceea ce scriu, să evit clișeele, plictiselile.” (Carmen Tiderle) CARMEN TIDERLE „E poetă-șefă la Direcția de Rime Șmechere pentru Copii și nu Numai, copywriter-iță și mama lui Dor și a lui Ro. Îi plac maimuțele și râmele, culoarea albastru, lucrurile pe dos și ar vrea să trăiască la mare. Călătorește des în Bucurville și o dată a ajuns tocmai la Polul Vest. Alte cărți ale autoarei, ilustrate de Petridean: „Pe dos, poezii cu prostii pentru copii”, „În orașul Bucurville”, „Marele Acoperiș”. FRAGMENT Ești varză! În grădină, din pricina căldurii, O varză-a-nceput s-arunce cu injurii: L-a făcut gras pe un ardei Și insipidă pe o conopidă, Le-a spus că sunt, auzi și tu!, frivole Unor boabe de fasole, Unei sfecle i-a pus porecle (Bine-nțeles că neplăcute), S-a luat și de ceapă, că pute, Și de praz, că nu-i mai breaz, Spre broccoli atât a zis: "Of, of!" Și l-a jignit și pe-un cartof. Iar ele i-au spus verde-n față: "Ești varză!" și și-au văzut de viață. |
BIBLIOTECABiblioteca Judeţeană Arhiva
September 2022
Autori
All
|