Tatu și Țup: Povestioare din pădurea mare

Strong, Jeremy
Ilustrații: Rebecca Bagley
Traducere: Andreea Niță
Editura: Humanitas, București, 2019

Tatu și Țup locuiesc într-o căsuță din Pădurea Mare. Lui Țup îi place la nebunie să cânte la o tubă care împrăștie în aer brioșe și acadele, baloane, curcubeie și sclipici. Tatu, în schimb, se dă în vânt după sendvișurile cu brânză, pe care uneori le pictează. Cei doi se mai și ciondănesc, așa cum li se întâmplă chiar și celor mai buni prieteni, dar țin tare mult unul la altul și împreună își ajută amicii să-și vadă visurile împlinite: Pantera cu dinți ascuțiți, Girafa cu picioare lungi și elegante, invizibila Insectă-Băț.
O poveste amuzantă și tandră despre prietenia dintre un tatu și un iepure, care ne dezvăluie că, deși la suprafață suntem diferiți, avem cu toții aceleași visuri și aceleași dorințe.
O lectură excelentă pentru cititorii la început de drum, care vor fi încântați atât de povestea, cât și și de ilustrațiile nostime.
JEREMY STRONG este un foarte cunoscut autor din Marea Britanie. A scris peste o sută de cărți, vândute în mai multe milioane de exemplare în întreaga lume. Umorul care răzbate din poveștile sale se dovedește a fi cea mai bună cale de a-i atrage pe copii spre lectură. Acum mulți-mulți ani, Jeremy s-a gândit să scrie o poveste despre un grup de animale, însă povestea n-a trecut mai departe de mașina lui de scris (căci pe vremea aceea computerele nu fuseseră încă inventate). După patruzeci de ani de la această întâmplare, Jeremy a hotărât să încerce din nou, și astfel s-au născut Tatu și Țup!

FRAGMENT
Scurtă discuție a lui Tatu și Țup

Tatu spălase toate vasele, iar acum le ștergea de apă. Țup stătea picior peste picior într-un fotoliu vechi. Avea la gât o eșarfă albastră și citea. În timp ce citea, își mișca o ureche când în sus, când în jos, încontinuu. Era un obicei care nu-l părăsea ori de câte ori se concentra la ceva. Tatu ștergea cu grijă două pahare cu un prosop. Dintr-o dată și-a dres glasul zgomotos.
- Țup?
- Da.
- Ia zi, ce faci acolo?
- Cum adică ce fac?
- Păi mă tot întreb, a spus Tatu în timp ce privea atent paharul pe care tocmai îl ștersese, ce faci acolo.
- Nu fac nimic, a răspuns Țup, iar urechile i-au tresărit vădindu-i iritarea. Exist doar.
- Ah...
Tatu a pus paharele deoparte și s-a apucat să șteargă farfuriile. Țup a început să citească, dar n-a trecut mult și a lăsat cartea din mână. Apoi a privit în gol. A deschis gura ca să spună ceva, dar s-a oprit. A mai privit o vreme în gol, și-a scos ochelarii și în cele din urmă a spus: 
-Ia zi, Tatu, ce faci acolo?
Cei doi prieteni s-au uitat unul la altul. Tatu s-a gândit puțin la ce ar putea să răspundă. A întors întrebarea pe toate părțile și, în sfârșit, a ajuns la o concluzie.
-Bună întrebare, a zis Tatu. Bănuiesc că și eu exist doar.
Apoi a zâmbit și a aruncat prosopul, care a aterizat direct în capul lui Țup.
-Dar ai putea să termini tu de șters vasele.