După ce o vară întreagă a păzit pepeni pe câmp, acum Rostogol stă singur în grădină. Și porcușorul nostru începe să scrie poezii. Îi ies atât de bine, încât primește un loc într-o tabără de creație în apropiere de vulcanii noroioși. Te-ai aștepta ca într-o astfel de tabără copiii să umple pagini întregi cu versuri. Nu e cazul: Rostogol ar vrea să se bălăcească în glod toată ziua, ariciul Păducel, ursuz din fire, ar fi preferat să rămână acasă, iar cârtița Șobo stă mai mult pe sub pământ mâncând râme. Noroc că rața Grațian le-a pregătit și o vânătoare de comori, care le dă prilejul să-și exerseze aptitudinile sociale și să lege prietenii.

LAVINIA BRANIȘTE 
S-a născut în 1983 la Brăila, unde, după lungi peregrinări prin alte locuri, a ajuns să locuiască și în prezent. Scrie poezii, proză scurtă, romane și literatură pentru copii.
"Am crescut cu poveştile bunicului, care îmi mai făcea şi jucării de carton şi zmeie colorate, pe care mi le înălţa pe calea ferată – „la linie“. Tot cu bunicul intram în pepiniera de la linie pe sub un gard de sârmă şi culegeam iarbă pentru găini şi păpădii galbene pentru mama. Cu bunica tundeam scaieţi şi-i puneam pe casă de Rusalii şi a doua zi ne uitam să vedem cui i-a crescut mai mult norocul. Cărţile pentru copii au venit peste mine dintr-o întâmplare, după o pauză de douăzeci de ani, timp în care am schimbat joburi și chirii și m-am învăţat să trăiesc singură. Scriu pentru că-mi place să scriu. Și am avut nevoie de douăzeci de ani ca s-o spun fără jenă.“ - Lavinia Braniște

ANDREI MĂCEȘANU 
S-a născut în 1995 la Alexandria. În prezent studiază designul grafic la Universitatea Naţională de Arte din București. Este câștigător al mai multor concursuri de design grafic.
"În timpul liber sunt toboşar, percuţionist şi cititor avid de literatură europeană şi bandă desenată americană. În 2014 am ilustrat volumul de filosofie antică LINIŞTE, VĂ ROG, ce cuprinde două dintre textele lui Seneca, „Despre liniştea spiritului” şi „Despre tihnă”. M-am apucat de desen pe la vârsta de 4 ani şi de atunci nu m-am mai putut opri. Din aşa ceva, nu te mai poţi opri. Ilustraţiile mele prezintă o lume vie, care pulsează dincolo de rigorile realităţii. Văd geometrie şi unitate peste tot şi aplic asta în tot ce fac. În ilustraţiile pentru copii îmi propun să redau un adevărat joc al formelor: lumea poate fi desenată în atât de multe feluri – şi tocmai asta vreau să le inspir copiilor." - Andrei Măceșanu

FRAGMENT
După o săptămână, doamna Motăcilă, codobatura însărcinată cu poșta, le aduse vestea: Rostogol se calificase pentru tabără! Toți de la fermă s-au bucurat pentru el, au venit să–l felicite, să-i prezică un mare viitor, iar Rostogol s-a fâstâcit, și s-a înroșit și le-a zis că nu-i mare lucru, nici el nu știa că e așa de bun.
-Lăsați, lăsați, să nu se culce pe lauri, zise bursucul, ușor paranoic că poate careva dintre cei care stăteau la coadă să aducă laude și ghinde pentru Rostogol ar fi aflat că el a contribuit mai mult
decât ar fi fost corect și acum râdea de el.
Și apoi, cum să ajuți un copil să mearg înainte dacă nu-i mai sufli din când în când, poate chiar la un examen? Ce profesor nu i-a ajutat măcar o dată favoritul? (Adevărul fiind că favoritul nici n-avea cine să fie altul, din moment ce Rostogol era singurul copil care scria poezii pe o întindere de zece hectare.) În hârtia primită prin poștă din partea taberei, se spunea că minorul trebuie să vină însoțit, așa că începur toți să tropăie, care mai de care, bucurându-se că pleacă în tabăr cu copilul. Ulric se plânse că nu-l țin picioarele să meargă atâta pe jos, că sunt prea departe vulcanii, așa că Zdrell, singurul în stare să se transforme în vehicul de transport, îi propuse să-l ducă în cioc pân în tabără. Pregătirea pentru decolare s-a făcut într-un loc ferit, ca să nu-l vadă lumea pe domnul profesor ce cocon s-a făcut, că nu mai vrea să meargă pe jos. Și-n timp ce Zdrell își rupea gâtul zburând la joasă înălțime cu bursucul în cioc, care bursuc mâncase înainte niște corcodușe acre ca să nu i se facă rău de la transport, Socott și Rostogol o luară pe jos prin pădure cu busola până ajunseră la dealuri, și apoi în tabără. Bârzoiul și bursucul erau deja acolo, așa că au intrat toți patru în birou la rața Grațian să-și anunțe venirea.
Când îi văzu că abia încăpeau toți patru în biroul ei mic din căsuța de lemn, rața rămase mută. După ce se dezmetici, spuse:
- Cine dunteți dumneavoastră?
- El e Rostogol, spuse Zdrell. Iar noi am venit însoțitori.
- Înțeleg, spuse rața. Dar trei? Trei persoane să însoțească un copil?
- Păi scria în hârtiuța aceea, știți... hârtiuța...
- Da, știu hârtiuța, dar era vorba de un însoțitor pentru fiecare copil.
- Nu, scria „să vină însoțit”, spuse Zdrell. Nu se menționa...

       ​​Rostogol locuiește la o fermă de animale împreună cu cei zece frați ai săi: Protocol, Alveol, Bebemol, Rotocol, Nănămol, Kilomol, Pețiol, Staniol și Turnesol. Pentru că lumea îi confundă ușor între ei și din dorința de a-și câștiga un bun renume, precum și aprecierea din partea mamei, Rostogol își propune, asemenea lui Harap Alb, sau Prâslea cel voinic cei de odinioară să realizeze lucruri ieșite din comun, sădindu-și propria grădină pe care, apoi, o păzește cu strășnicie, îmbrăcat într-o salopetă verde în dungi. Pepenele roz pe dinăuntru, confundat cu fructele care par „trase la xeroxˮ, este, astfel, cules odată cu ceilalți pepeni din grădină și dus de un șir de camioane într-un loc necunoscut.
   Acțiunea de recuperare a temerarului pierdut este demarată de Turnesol, „cel mai agitat dintre frați și cel mai îngrijorat purcel pe care l-ați putea întâlni vreodatăˮ, după cum ni-l prezintă într-un moment de adresare directă autoarea, a cărei voce voalată de o fină ironie străpunge întregul text, putând fi ghicită și în vocile personajelor, în comentarii și îndemnuri la adresa umanului precum și a micului cititor în formare.
     Lui Turnesol i se alătură celelalte animale de la fermă: bursul Ulric , profesor de franceză, căci în viața de zi cu zi animalele participau la activități educative, împărtășind convingerea că „educația ne face viața mai ușoarăˮ, bărzoiul Zdrell, nașul lui Rostogol, vulpoiul Socott, care a aflat cu această ocazie de ce nu e bine să stai sub un copac pe timp de furtună și bufnița Otto, agent de supraveghere peste Ciuliniș și posesor al ocheanului de aur.
   Unindu-se în spiritul de sacrificiu și descoperind prin intermediul acestei experiențe lumea exterioară, precum și pe ei înșiși, cugetând asupra vieții în momentele de respiro sau în momente-cheie din desfășurarea evenimentelor, cei cinci prieteni pornesc în misiunea de salvare.
   Cum îi fac greutățile pe oameni mai uniți, căci adesea se pot stabili paralele între viețile personajelor și cele ale oamenilor, ce înseamnă sacrificiul, îndoiala, stereotipiile, cum ne ajută cunoașterea cuvintelor noi sau ce miracol există în puterea pe care ți-o insuflă cuvintele încurajatoare ale unui părinte,  cum te înalță sentimentul de grijă față de aproapele tău sunt cugetări care își fac loc prin țesătura acțiunii cărții de aventuri.
   Ce personaj a avut un rol decisiv în desfășurarea acțiunii de salvare a lui Rostogol, în ce privință se aseamănă câinele Bobus cu Rostogol însuși, cum a fost găsit ocheanul de aur pierdut de bufnița Otto? Răspunsurile la aceste întrebări le veți afla din carte, care, ca orice carte pentru copii valoroasă, se adresează cititorilor de toate vârstele.
  
                      Lectură plăcută! 
​
  Lăcrămioara-Elena Dabija