ROSTOGOL ȘI VULCANII NOROIOȘI

​Lavinia Braniște
Ilustrator: Andrei Măceşanu
Editura Arthur, București, 2018
În aceeași serie:
ROSTOGOL MERGE ACASĂ
ROSTOGOL PĂZEȘTE PEPENII

După ce o vară întreagă a păzit pepeni pe câmp, acum Rostogol stă singur în grădină. Și porcușorul nostru începe să scrie poezii. Îi ies atât de bine, încât primește un loc într-o tabără de creație în apropiere de vulcanii noroioși. Te-ai aștepta ca într-o astfel de tabără copiii să umple pagini întregi cu versuri. Nu e cazul: Rostogol ar vrea să se bălăcească în glod toată ziua, ariciul Păducel, ursuz din fire, ar fi preferat să rămână acasă, iar cârtița Șobo stă mai mult pe sub pământ mâncând râme. Noroc că rața Grațian le-a pregătit și o vânătoare de comori, care le dă prilejul să-și exerseze aptitudinile sociale și să lege prietenii.

LAVINIA BRANIȘTE 
S-a născut în 1983 la Brăila, unde, după lungi peregrinări prin alte locuri, a ajuns să locuiască și în prezent. Scrie poezii, proză scurtă, romane și literatură pentru copii.
"Am crescut cu poveştile bunicului, care îmi mai făcea şi jucării de carton şi zmeie colorate, pe care mi le înălţa pe calea ferată – „la linie“. Tot cu bunicul intram în pepiniera de la linie pe sub un gard de sârmă şi culegeam iarbă pentru găini şi păpădii galbene pentru mama. Cu bunica tundeam scaieţi şi-i puneam pe casă de Rusalii şi a doua zi ne uitam să vedem cui i-a crescut mai mult norocul. Cărţile pentru copii au venit peste mine dintr-o întâmplare, după o pauză de douăzeci de ani, timp în care am schimbat joburi și chirii și m-am învăţat să trăiesc singură. Scriu pentru că-mi place să scriu. Și am avut nevoie de douăzeci de ani ca s-o spun fără jenă.“ - Lavinia Braniște

ANDREI MĂCEȘANU 
S-a născut în 1995 la Alexandria. În prezent studiază designul grafic la Universitatea Naţională de Arte din București. Este câștigător al mai multor concursuri de design grafic.
"În timpul liber sunt toboşar, percuţionist şi cititor avid de literatură europeană şi bandă desenată americană. În 2014 am ilustrat volumul de filosofie antică LINIŞTE, VĂ ROG, ce cuprinde două dintre textele lui Seneca, „Despre liniştea spiritului” şi „Despre tihnă”. M-am apucat de desen pe la vârsta de 4 ani şi de atunci nu m-am mai putut opri. Din aşa ceva, nu te mai poţi opri. Ilustraţiile mele prezintă o lume vie, care pulsează dincolo de rigorile realităţii. Văd geometrie şi unitate peste tot şi aplic asta în tot ce fac. În ilustraţiile pentru copii îmi propun să redau un adevărat joc al formelor: lumea poate fi desenată în atât de multe feluri – şi tocmai asta vreau să le inspir copiilor." - Andrei Măceșanu

FRAGMENT
După o săptămână, doamna Motăcilă, codobatura însărcinată cu poșta, le aduse vestea: Rostogol se calificase pentru tabără! Toți de la fermă s-au bucurat pentru el, au venit să–l felicite, să-i prezică un mare viitor, iar Rostogol s-a fâstâcit, și s-a înroșit și le-a zis că nu-i mare lucru, nici el nu știa că e așa de bun.
-Lăsați, lăsați, să nu se culce pe lauri, zise bursucul, ușor paranoic că poate careva dintre cei care stăteau la coadă să aducă laude și ghinde pentru Rostogol ar fi aflat că el a contribuit mai mult
decât ar fi fost corect și acum râdea de el.
Și apoi, cum să ajuți un copil să mearg înainte dacă nu-i mai sufli din când în când, poate chiar la un examen? Ce profesor nu i-a ajutat măcar o dată favoritul? (Adevărul fiind că favoritul nici n-avea cine să fie altul, din moment ce Rostogol era singurul copil care scria poezii pe o întindere de zece hectare.) În hârtia primită prin poștă din partea taberei, se spunea că minorul trebuie să vină însoțit, așa că începur toți să tropăie, care mai de care, bucurându-se că pleacă în tabăr cu copilul. Ulric se plânse că nu-l țin picioarele să meargă atâta pe jos, că sunt prea departe vulcanii, așa că Zdrell, singurul în stare să se transforme în vehicul de transport, îi propuse să-l ducă în cioc pân în tabără. Pregătirea pentru decolare s-a făcut într-un loc ferit, ca să nu-l vadă lumea pe domnul profesor ce cocon s-a făcut, că nu mai vrea să meargă pe jos. Și-n timp ce Zdrell își rupea gâtul zburând la joasă înălțime cu bursucul în cioc, care bursuc mâncase înainte niște corcodușe acre ca să nu i se facă rău de la transport, Socott și Rostogol o luară pe jos prin pădure cu busola până ajunseră la dealuri, și apoi în tabără. Bârzoiul și bursucul erau deja acolo, așa că au intrat toți patru în birou la rața Grațian să-și anunțe venirea.
Când îi văzu că abia încăpeau toți patru în biroul ei mic din căsuța de lemn, rața rămase mută. După ce se dezmetici, spuse:
- Cine dunteți dumneavoastră?
- El e Rostogol, spuse Zdrell. Iar noi am venit însoțitori.
- Înțeleg, spuse rața. Dar trei? Trei persoane să însoțească un copil?
- Păi scria în hârtiuța aceea, știți... hârtiuța...
- Da, știu hârtiuța, dar era vorba de un însoțitor pentru fiecare copil.
- Nu, scria „să vină însoțit”, spuse Zdrell. Nu se menționa...