Caterina Categoric

Modiano, Patrick
Bucureşti: Editura Arthur, 2014

          Ori de câte ori Caterina Categoric își dă jos ochelarii, lumea își pierde contururile, lăsând loc lumii dansului, a imaginației și visării: „conturul oamenilor și-al obiectelor își pierdea din acuitate, totul devenea vag, până și sunetele erau din ce în ce mai estompate. Când o vedeam fără ochelari, lumea își pierdea asperitățile, era moale și mătăsoasă ca o pernă pe care-mi rezemam obrajii”. Lumea dansului e, pentru Caterina, o lume aparte, în care poate să viseze, să-și imagineze și să învețe să se simtă sigură pe ea, așa cum ea însăși mărturisește: era o lume „în care făceam salturi și sărituri încrucișate, în loc să mergem pur și simplu (…), o lume de vis, neclară și delicată, pe care o vedeam fără ochelari ”, o lume a blândeții și a farmecului. 
        Romanul Caterina Categoric, o narațiune la persoana I, cu ilustrații de Jean-Jacques Sempé, cuprinzând memoriile unei eleve devenite, la rândul său, profesoară de balet, este o poveste despre o frumoasă și înduioșătoare relație tată-fiică, o carte cu elemente-surpriză despre lumea înconjurătoare.                                                 
         Continuând talentul moștenit de la mama ei, profesoară de balet plecată la New York, Caterina participă la cursurile de dans ale Doamnei Dismaïlova. Atunci când nu este la orele de dans, Caterina citește scrisorile primite din partea mamei, merge la petrecerea dată de o colegă de la clasa de balet sau ia masa la restaurant împreună cu tatăl său. Atunci când se privesc unul pe celălalt pe deasupra ochelarilor, cei doi nu mai aud nesfârșitele prelegeri ale „Cramponului”, Domnul Raymond Casterade, angajat la început ca secretar, devenit apoi asociat al firmei tatălui său. Caterina și tatăl său se cântăresc împreună pe cântarul din magazia firmei, râd la accentul provensal al domnului Casterade sau se distrează împreună, așezând mărfurile pe rafturile din depozit.   
          Despre toate aceste evenimente petrecute pe când locuia în arondismentul X al Parisului, Caterina își va aminti la vârsta maturității, atunci când, într-o zi, va privi pe fereastra apartamentului său newyorkez la clădirea din față, în care fiica ei le arată câțiva pași de dans elevelor înscrise la școala pe care o conduce. 
Lăcrămioara-Elena Dabija

*Patrick Modiano: născut în anul 1945, este un scriitor francez, considerat proustian, pasionat de tema pariziană, câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2014, conform motivației juriului, „pentru arta memoriilor”.

Alte scrieri: Duminici de august, Orizontul