PERICOL

Raluca Poenaru
Editura Arthur, București, 2017
​

I se spune Pericol și e foarte mândru de porecla lui. Părinții și profesorii nu-l înțeleg niciun pic, iar Pericol știe că n-are rost să le explice. Cum, el, Pericol, un răzvrătit fără pereche, să fie înscris fără voia lui la un concurs de creație? La o întrecere de zoologie? (Astea-s pentru tocilari.) Și, culmea, să facă echipă cu niște fete?! (Asta i-ar distruge complet reputația.) Dar el e Pericol și o să treacă peste toate. Și, până la urmă, nu e chiar așa de periculos, iar fetele chiar știu să facă tot felul de lucruri.

Pericol nu e doar un elev răzvrătit, e isteț și mândru de porecla lui. N-are de gând să seresemneze cerințelor școlare, dar umorul și spiritul de aventură îl însoțesc la orice pas.

„O carte în care întorsăturile de situaţie sunt viraje în toată regula. O carte din care se degajă prospeţime, spirit de aventură, umor năvalnic şi multă, multă istețime. O carte la care râzi, te minunezi şi aplauzi. Vraja funcţionează: eşti în Pericol, dar nu te simţi în pericol.“  
Radu Paraschivescu

RALUCA POENARU
S-a născut în 1978 la Curtea de Argeș. Aici, doar cărțile și prietenii ei au salvat-o de plictiseala cumplită care domnea peste tot. Pasiunea pentru lectură a urmat-o la universitate, dar mai târziu și-a descoperit interesul pentru finanțe, apoi pentru marketing și în cele din urmă s-a hotărât să se specializeze în IT. Singurele constante din viața ei au rămas însă lectura și scrisul. Ea și Pericol au câștigat Trofeul Arthur în 2017.

„Am studiat limbi străine la Universitatea București, am început Finanţe-Bănci la ASE (facultate pe care n-am terminat-o niciodată), lucrez în IT și am vrut dintotdeauna să scriu o carte. Deci, constanţa nu e punctul meu forte. Cum nici seriozitatea nu se numără printre calităţile mele, cea mai potrivită carte pe care o puteam scrie e o carte pentru copii. La birou, nu rezist mai mult de jumătate de oră într-o ședinţă, dar pot să mă joc cu copiii ore în șir! Cred că, pe undeva, la mine nu s-a făcut integral trecerea de la copilărie și adolescenţă, la maturitate. Mie îmi place așa… Cred că și copiilor mei le place. Nu cred că sunt multe mame care să constate cu uimire că nu au absolut nimic de mâncare prin frigider și să le ofere copiilor, la cină, o îngheţată…“ 
Raluca Poenaru

FRAGMENT
Mi se spune Pericol şi sunt un tip rău. Pe mine să nu mă luaţi cu de-astea, că de ce l-am pocnit pe nu ştiu care, că de ce i-am rupt rigla sau capul, că nu înghit aşa ceva. Eu nu le am pe-astea cu mila. Sau cu răbdarea.

Şi ştiţi de ce sunt aşa? Fiindcă, în loc să mă crească şi pe mine mama, ca pe frate-meu, pe mine m-a crescut el. El, Vlad. Frate-meu. Că mama se săturase de şters la fund mucoşi obraznici şi prinsese un superjob. Full-time, să se mai relaxeze şi ea după nebunia de acasă. Şi, oricum, frate-meu e ultra-serios şi matur şi ea a avut încredere totală că o să aibă grijă de mine, care, catâr cum sunt pentru că semăn numai cu taică-meu, am distrus în prima mea oră la grădiniţă două dosare cu mâzgăleli de-ale copiilor şi-am pocnit şi vreo câţiva ţânci cu figuri. Ca urmare a acestui comportament disociat sau antisocial, nu mai ştiu exact, n-am fost acceptat în colectivitate.

După o săptămână de stat cu ultra-maturul meu frate, i-am spus mamei că îmi pare foarte rău că n-am fost cuminte la grădiniţă şi că vreau să mă ducă din nou. Că o să fiu copil model, o să vadă. Mama a fost şocată. S-a repezit la matur, l-a îmbrăţişat şi i-a dat 100 de lei!!! Ştiuse ea că se poate baza pe el, că uite, a reuşit cu mine într-o săptămână ce n-a reuşit ea în trei ani şi, desigur, asta pentru că şi el e tot copil şi noi avem limbajul nostru special!!!