Toată şcoala e în febra pregătirilor pentru Târgul de Ştiinţă, numai el trebuie să-i supravegheze pe ştrengarii săi, care au în grijă nişte... copii de făină. Pe de altă parte, elevii aşteaptă doar formidabila explozie care va dezlănțui haosul în toată clasa.
Singurul care se abate de la plan este Simon Martin: pentru prima dată în viaţa lui, băiatul găseşte un sens într-o temă pentru acasă. Copila sa de făină nu mai este un simplu săculeţ, iar reacţia elevului-problemă îi surprinde pe toţi cei din jur.
"Simon nu doar că învață despre responsabilitățile enorm (și de multe ori anoste) pe care le are un părinte, dar ajunge să înțeleagă de ce a plecat tatăl lui și să își aprecieze mai mult mama pentru greutățile prin care a trecut ca să-l crească de una singură." School Library Journal
"Cititorii ar putea să fie suprinși să descopere că încep să se atașeze de neîndemânaticul Simon, tot așa cum acesta se atașează de copila lui de făină." Kirkus Reviews
"O carte emoționantă, extrem de amuzantă, cu un mesaj puternic." Booklist
​
ANNE FINE 
S-a născut pe 7 decembrie 1947. Este o scriitoare britanică faimoasă mai ales pentru textele dedicate copiilor, deși a scris și literatură pentru adulți. Este autoarea a peste patruzeci de titluri pentru copii, două dintre acestea câștigătoare ale prestigioasei Medalii Carnegie. Pe lângă numeroasele premii obținute, Anne Fine a fost desemnată de două ori Autorul Anului la categoria Literatură pentru Copii. În 1998 s-a numărat printre cei cinci finaliști la premiul Hans Christian Andersen, iar în 2001 a fost desemnată câștigătoarea premiului Children's Laureate, decernat o dată la doi ani pentru întreaga activitate. 
Despre prima ei carte autoarea mărturisește că a fost ținută la sertar mai bine de cinci ani, după ce a fost respinsă de două edituri. Dar, în urma înscrierii manuscrisului într-un concurs, cartea a fost în sfârșit publicată în 1978.
COPIII DE FĂINĂ este unul dintre cele mai apreciate titluri ale lui Anne Fine, pentru care, în 1992, a câștigat Medalia Carnegie.  Un alt titlu celebru semnat de autoarea britanică este DOMNIȘOARA DOUBTFIRE (publicat în 1987, în curs de apariție la Editura Arthur), ecranizat de Twentieth Century Fox în 1993.
FRAGMENT
Domnul Cartright ridică vocea ca să acopere valul de bombăneli obraznice, legănându-şi nervos picioarele sub catedră. 
— Nu vă îngrijoraţi dacă nu puteţi să vă concentraţi la asta acum, a X-a C, spuse el noii sale clase. Aş fi încântat să rămânem în pauză. 
Se vedea clar că unii dintre ei făceau eforturi. Câţiva îşi scoaseră stiloul din gură. Vreo doi băieţi îşi întoarseră capetele de la priveliştea fascinantă a portarului care picta numere mari, albe, pe tomberoanele de gunoi. Dar, în general, încercarea lui nu avu mare efect. Jumătate dintre ei arătau de parcă îşi lăsaseră creierul acasă. Ceilalţi arătau ca şi cum nici n-ar avea unul. Noua clasă a X-a C. Un duş rece! Domnul Cartright îi cunoştea deja destul de bine pe cei mai mulţi dintre ei
 – Cazurile Triste şi Incorigibilii, cei despre care se vorbise cel mai adesea şi cel mai vehement în cancelarie în ultimii doi ani, pe tonuri disperate sau iritate. Toţi cei cât de cât normali (cei care erau numiţi Băieţii) fuseseră luaţi, ca de obicei, de domnul King sau domnul Henderson. Iar dr. Feltham îi înhăţa întotdeauna pe Tocilari. Până acum, niciun elev nu ajunsese în clasa a X-a C din întâmplare. Singurul elev nou al şcolii – cum îl chema, Martin Simon? – şedea cuminte în spatele clasei, citind. Domnul Cartright se înveseli un pic. Era un început, totuşi. Unul dintre ei ştia să citească. Cu siguranţă la viaţa lui avusese şi clase mai rele. 
— Haideţi, pe cai, spuse el încurajator. N-o să stăm toată ziua să terminăm trebuşoara asta. Vă mai spun o dată care sunt opţiunile şi pe urmă o să votaţi. Poţi să tot ronţăi hârtia de vot, George Spalder, dar să ştii că alta nu-ţi mai dau. Acum, atenţie la mine, toată lumea. 
Răsucindu-şi pe scaun fundul enorm, domnul Cartright bătea cu degetul în tabla pe care, cu cinci minute mai devreme, notase cu cretă opţiunile pe care dr. Feltham le dăduse clasei a X-a C pentru a-şi aduce contribuţia la Târgul de Ştiinţă al şcolii: 
Textile
Nutriţie 
Economie domestică 
Puericultură 
Studiul consumatorului.

Anne Fine
traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu
Editura Arthur, București, 2016

Lydia, Christopher şi Natalie sunt obişnuiţi cu certurile în familie. Deşi părinţii au divorţat, viaţa lor nu a devenit mai liniştită, iar cei trei fraţi trebuie să se împartă între mamă şi tată.
Veşnic înverşunată şi încăpăţânându-se să-i lase pe copii cât mai puţin în grija lui Daniel, Miranda hotărăşte să angajeze o bonă. Din momentul în care păşeşte în casa lor, doamna Doubtfire – femeia impunătoare şi hotărâtă – schimbă atmosfera în familie, aducând parfum de lavandă şi puţină relaxare.

„Doamna Doubtfire” este o poveste amuzantă cu gust dulce-amărui despre părinţi, copii și relațiile dintre ei.
​
ANNE FINE
S-a născut pe 7 decembrie 1947. Este o scriitoare britanică faimoasă mai ales pentru textele dedicate copiilor, deși a scris și literatură pentru adulți. Este autoarea a peste patruzeci de titluri pentru copii, două dintre acestea câștigătoare ale prestigioasei Medalii Carnegie. Pe lângă numeroasele premii obținute, Anne Fine a fost desemnată de două ori Autorul Anului la categoria Literatură pentru Copii. În 1998 s-a numărat printre cei cinci finaliști la premiul Hans Christian Andersen, iar în 2001 a fost desemnată câștigătoarea premiului Children's Laureate, decernat o dată la doi ani pentru întreaga activitate.
Despre prima ei carte, autoarea mărturisește că a fost ținută la sertar mai bine de cinci ani, după ce a fost respinsă de două edituri. Dar, în urma înscrierii manuscrisului într-un concurs, cartea a fost în sfârșit publicată în 1978.
„Copiii de făină” este unul dintre cele mai apreciate titluri ale lui Anne Fine, pentru care, în 1992, a câștigat Medalia Carnegie.
Un alt titlu celebru semnat de autoarea britanică este „Domnișoara Doubtfire” (publicat în 1987), ecranizat de Twentieth Century Fox în 1993.

FRAGMENT

Ridică găleata cu mâna uriașă, o smuci în spate de parcă ar fi fost ușoară ca o pană și dădu drumul cărbunilor în cămin.
— Apropo, am stabilit cu Natalie că, de acum înainte îi revine ei sarcina să golească mașina de spălat vase.
— Sunteți o comoară, doamnă Doubtfire, murmură Miranda. Mai grozavă decât un soț.
— Depinde despre al cui soț vorbești, dragă.
Miranda chicoti.
— Despre al meu, până una-alta.
— A, da?
Doamna Doubtfire ezită să se întindă după geantă.
În spatele fotoliului mamei lor, Lydia și Christopher se uitară unul la altul. Christopher își mușca buzele. Devenea teribil de agitat de fiecare dată când tatăl său își amâna prea mult plecarea după sosirea Mirandei. I se părea că după ce Miranda pășea în casă, orice cuvânt și orice gest al doamnei Doubtfire era riscant. Hazardul e pretutindeni. În orice clipă se putea petrece un accident îngrozitor. Doamna Doubtfire putea să-și scape ceva greu pe picior și pe urmă să scoată una dintre înjurăturile inconfundabile ale lui Daniel. Putea să-i cadă turbanul de pe cap. Putea să uite să zăvorască ușa de la baie și să-l surprindă la toaletă. Chiar și acum, în căldura seducătoare și înșelătoare a încăperii, doamna Doubtfire putea în orice clipă să-și suflece fără să se gândească mânecile bluzei cu volane și să-și dea la iveală brațele musculoase și păroase.
Lydia, în schimb, zâmbea amuzată. Ei îi plăceau aceste momente când tatăl ei, în spatele măștii de zi cu zi, o ispitea pe Miranda să-și amintească și să facă dezvăluiri despre zilele urâte ale căsniciei lor. Era periculos, desigur, dar era deopotrivă fascinant s-o asculți pe doamna Doubtfire smulgând de la Miranda indiscreții care o ajutau pe Lydia să înțeleagă de ce eșuase căsnicia părinților ei. În ultimele săptămâni descoperise că-și făcuse numeroase impresii greșite despre părinții ei. Își dădea seama că erau multe lucruri pe care nu le știa. Merita să meargă tiptil pe acest teren minat, ca să afle detalii interesante despre trecut.