CARTEA ALBĂ CU APOLODOR SAU APOLODODECAMERONUL

Florin Bican
ilustrații de Dan Ungureanu.- Bucureşti : Arthur , 2019.

Un poem plin de culoare, care aruncă o lumină nouă asupra lui Apolodor și asupra lumii pinguinilor care-l întâmpină în Labrador: Apolodictator, Apolodizident, Apolodrama,  Apoloaumădoare, Apolodiva și mulți, mulți alții. Amestec rar de omagiu și satiră, Cartea albă cu Apolodor se citește cu zâmbetul pe buze, cu dor de Gellu Naum și cu bucuria intensă dată de poezia bună.
 
„O lume de apolodorieni, apolodorini și apolodorine, de care se ocupă un autor... apolosof! Cu un final de-ți rupe inima de adevărat ce e.” - Simona Popescu
 
 „Dacă APOLODORUL lui Gellu Naum n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat. Dar dacă tot există, trebuie reinventat și perpetuat – este singura șansă de a mai salva ghețarii.” - Florin Bican
 
Avertismentul autorului: Textul cărții de față conține scene de violență fizică, verbală și emoțională, abateri deliberate de la normele gramaticale și lingvistice în vigoare, precum și eșantioane de limbaj erbaceu, folosite exclusiv în scopul caracterizării personajelor. Acestea nu sunt intenționate ca modele pentru cititori și, prin urmare, nu se recomandă preluarea și reproducerea lor ca atare în viața cotidiană.

FLORIN BICAN (1956, București) 
A învățat să scrie înainte de a ști să citească. Apoi a revenit la metode de studiu convenționale, absolvind, la două decenii de la debutul său în proză foarte scurtă, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București.

După ce a învățat bine să citească, nu s-a grăbit să se întoarcă la scris. A fost, pe rând, profesor, traducător și coordonator al unui proiect subversiv, care antrena străinii să traducă literatură română. Încet, încet, a revenit la scris, tălmăcind în românește cărți de Lewis Carroll, T.S. Eliot, Shel Silverstein, Dr. Seuss, Sylvia Plath, Roald Dahl, Julia Donaldson, Maurice Sendak, J.K. Rowling, Leonard Cohen. În 2013 a publicat RECICLOPEDIA DE POVEȘTI CU RIMĂ ȘI FĂRĂ TÂLC, carte câștigătoare a primei ediții a concursului Trofeul Arthur, iar în 2014, ȘI V AM SPUS POVESTEA AȘA, unde sunt actualizate și înșirate pe același fir narativ mai multe basme românești. TROPICE TÂMPE, un roman despre un explorator care nu știe ce-ar mai fi de explorat, a deschis, în 2017, seria de autor „Florin Bican“ la Editura Arthur.

În 2019, Florin Bican a publicat CARTEA ALBĂ CU APOLODOR SAU APOLODODECAMERONUL, unde revizitează locul de baștină al ilustrului pinguin naumian. Cea mai recentă carte a lui este DESCOPERIM CU APOLODOR, ÎN DELTĂ, PĂSĂRILE-N ZBOR, care deschide colecția Apolodor Explorator.

DAN UNGUREANU (1981, Câmpulung Muscel) 
A început să deseneze la vârsta la care încep toți copiii și nu s-a mai oprit de atunci. A pictat la Facultatea de Arte din Timișoara, a desenat mai apoi într-un studio de animație, unde și-a dat seama că vrea să spună povești prin imagini. În 2010 a desenat pentru prima dată o carte, și iar nu s-a mai oprit.

În 2013 s-a înscris la un masterat în ilustrația de carte la Cambridge School of Art. Și, în timp ce studia arta de a ilustra cărți pentru copii, și-a dat seama că e pregătit să scrie. Așa a apărut NARA AND THE ISLAND (Nara și insula), carte nominalizată la Medalia Kate Greenaway 2017.
La începutul anului 2016, a făcut prima călătorie în jurul lumii cu pinguinul Apolodor, ilustrând CARTEA CU APOLODOR, de Gellu Naum, iar în 2017 a avut creioanele pregătite pentru a însemna fiecare pățanie a pinguinului și a prietenilor lui, pentru A DOUA CARTE CU APOLODOR. Tot în 2017 a publicat SPUNE MI ELI, un roman grafic despre viața în orfelinat, bazat pe biografia Elisabetei Moldovan.

Au urmat ilustrațiile pentru FRAM, URSUL POLAR, de Cezar Petrescu, și MICUL PRINȚ, de Antoine de Saint-Exupéry, apoi APOLODODECAMERONUL SAU CARTEA ALBĂ CU APOLODOR, de Florin Bican și IEPURELE DE CATIFEA, de Margery Williams.
Cea mai recentă carte ilustrată de Dan Ungureanu este DESCOPERIM CU APOLODOR, ÎN DELTĂ, PĂSĂRILE-N ZBOR, care deschide colecția Apolodor Explorator.

FRAGMENT
…Când a ajuns Apolodor,
Într‑un târziu, în Labrador,
A fost întâmpinat, se știe,
De pinguini cam peste‑o mie.
De peste tot s‑au adunat,
Ca la o vizită de stat.
Venit‑au zeci, venit‑au sute
Ca să‑l admire, să‑l salute…
Atunci când i‑a enumerat,
Gellu Naum s‑a limitat
La rudele de gradu‑ntâi
Care s‑au strâns în preajma lui
Și ni i‑a prezentat sumar,
În stilul lapido‑ghețar,
Că‑n vremea aia sub tipar
Intra doar strictul necesar.
Dar azi, când e democrație,
N‑avem restricții la hârtie.
Iar libertatea de a scrie
E fără limite și ea…
Așadar, cum se povestea,
Apolodor trecea‑n revistă
Toți pinguinii. De pe listă
Lipsește‑un număr însemnat
Din cei ce l‑au întâmpinat.
Dar să‑i redăm pe fiecare
Posterității cititoare
E imposibil. N‑avem cum,
Căci nici măcar Gellu Naum
Nu poseda întreaga listă –
Deci e nebun cel ce insistă,
Sperând să facă vreo scofală.
Nici piatra cea filozofală
N‑ar fi de mare ajutor
În identificarea lor,
Că prea‑s mulți pinguini… În fine,
Și pinguini și pinguine.
Și‑apoi au fost botezuri, nunți…
Mai‑mai că‑ți vine să renunți:
Veri, unchi, mătuși, nepoți, nepoate,
Să‑i socotească cine poate?
Așa că, din acest motiv,
Noi proceda‑vom selectiv.
Îi vom numi în continuare
Pe pinguinii pentru care,
În respectiva‑mprejurare,
Serviciul pentru informare
A întocmit atent dosare
Și le‑a pus bine la păstrare
Pentru o vreme viitoare.
Aceștia‑s, deci, cu mic cu mare:
Cumnatul Apolodoringo,
Fost vicecampion la Bingo,
Cumătrul Apolodorex,
Tot pinguin, dar mai complex,
Mutantul Apolodoren,
Un pinguin corcit cu ren,
Repudiat în mare parte
De pinguinii toți din carte,
Și Apoholohodohor –
La minte cam încetișor,
La intelect cam puțintel
(Prietenii‑l strigau „Georgel“) –
Și moașe‑sa, Apolodrama,
Ștergându‑și ochii cu năframa,
Distinsul Apolodoroclu,
Purtând baston, joben, monoclu,
Și vărul Apolodoreț,
Un pinguin cu părul creț,
Străunchiul Apolodorente,
Ce‑avea apucături demente
(dar nu lăsa deloc amprente),
Cumnatul Apolodorongo,
Un pinguin străin, din Congo…
Nașul Apolodorian,
Cu pașaport american
(Cel mai de vază pinguian!)
Vecinul Hapolodoriu –
Un pinguin mai tuciuriu
Și văr ’su Hapolodorar,
De meserie lăutar.
Ei i‑au cântat: — Hapolodoare,
Să ne trăiești, că ai valoare.
Fă cinste c‑o răcoritoare!
Nepotul Apolodorambo,
Ce se mișca în ritm de mambo,
Nepoata Apolodoramba,
Ce se mișca în ritm de samba...