CEI DOI TERIBILI

​Jory John, Mac Barnett
Ilustrații de Kevin Cornell
Traducere din limba engleză de Lavinia Braniște
Editura Arthur, București, 2015

---

Din aceeași serie:
CEI DOI TERIBILI SE ÎNTORC
CEI DOI TERIBILI ÎN SĂLBĂTICIE
Undeva, în depărtare, se aude o vacă  mugind... E cam singurul lucru ce tulbură liniştea unui orăşel unde pare să nu se întâmple niciodată nimic. Până când ajunge aici Miles, un elev celebru pentru farsele lui.
Numai că şcoala are deja farsorul ei secret şi, odată ce se porneşte războiul farselor, nimeni nu mai are linişte. Nici măcar greierii. Iar când cei doi băieți îşi unesc forţele şi formează societatea „Cei doi teribili“, nici vacile nu mai au linişte. Şi nici directorul Latră, inamicul numărul unu al farsorilor năzdrăvani.
MAC BARNETT 
A scris multe bestselleruri New York Times pentru copii, printre care EXTRA YARN, ilustrat de Jon Klassen, care a câștigat în 2013 Caldecott Honor și, în 2012, Horn Book Award, și BATTLE BUNNY, o carte ilustrată, scrisă împreună cu Jon Scieszka declarată bestseller New York Times. Este, de asemenea, autorul seriei de romane de suspans BRIXTON BROTHERS.
JORY JOHN 
Este co-autor al cărții de succes ALL MY FRIENDS ARE DEAD (Toți prietenii mei sunt morți) și editorul volumului THANKS AND HAVE FUN RUNNING THE COUNTRY: KID'S LETTERS TO PRESIDENT OBAMA (Mulțumim și distracție plăcută în fruntea țării: Scrisori de la copii pentru președintele Obama). 
KEVIN CORNELL 
A ilustrat numeroase cărți pentru copii, printre care COUNT THE MONKEYS (Numără maimuțele) și MUSTACHE!, ambele de Mac Barnett. 
FRAGMENT
Bine aţi venit în Valea Ionii, un loc idilic cu dealuri verzi şi unduioase, printre care şerpuiesc pârâuri, un loc cu vaci cât vezi cu ochii. Iată una chiar acum.
Câteva informaţii despre Valea Ionii: dacă ai pune una peste alta toate vacile din Valea Ionii, ele ar ajunge până la lună şi-napoi. (Dar probabil că asta nu e o idee bună, din moment ce vacile au rău de înălţime şi nu pot să respire în spaţiu fără cască.)
În 1836, din cauza unei erori în procesul electoral, o vacă a fost aleasă primăriţă în Valea Ionii. (După ce-a obţinut un număr record de voturi favorabile, vaca a fost realeasă pentru un al doilea mandat.) În piaţeta din centrul oraşului se mai găsește și azi o statuie a acestei vaci.
Dacă staţi lângă o vacă timp de o zi întreagă, o s-o auziţi cum mugeşte de o sută de ori sau mai puţin. Oamenii din Valea Ionii îşi petrec adesea timpul numărând mugete. Iată unul! Iar asta face ca Valea Ionii să fie un loc extrem de palpitant, dacă eşti fascinat de vaci. Miles Murphy nu era fascinat de vaci.
El este Miles Murphy. E în drum spre Valea Ionii. Să ne uităm mai cu atenţie la faţa lui. Fiţi atenţi ce amărât e. Fiţi atenţi câtă tristeţe. Fiţi atenţi cum stă cu faţa lipită de geam de parcă ar vrea să evadeze. Fiţi atenţi cum tot oftează.
Cu ăsta s-au făcut o sută de oftaturi pe ziua de azi.
— Miles, te rog să nu mai oftezi, i-a zis Judy Murphy, așezată pe scaunul şoferului. Acum o s-avem o casă! O să ai o cameră mai mare. Şi o să ai şi curte! O luăm de la capăt, senini. Deci un zâmbet ar fi bine-venit.
Dar Miles nu putea să zâmbească, fiindcă era nefericit că trebuia să se mute în Valea Ionii. Era nefericit fiindcă îşi luase rămas-bun de la prietenii lui, Carl şi Ben. Era nefericit fiindcă îşi luase rămas-bun de la fostul său apartament din clădirea roz, situată aproape de ocean. Era nefericit fiindcă îşi luase rămas-bun de la fosta sa cameră, unde tavanul şi cei patru pereţi erau tapetaţi cu hărţi pe care încercase să le ia cu el, dar erau lipite atât de bine, încât s-au rupt când a tras de ele. (N-ar fi trebuit să lipească hărţile alea aşa de bine.) Era nefericit fiindcă îşi luase rămas-bun de la Max Market, sursa lui de încredere pentru bomboane.