CORALINE

Neil Gaiman
Traducere din limba engleză de Florentina Hojbotă
Ilustraţii de Chris Riddell
Editura Arthur, București

        Nu întotdeauna dacă deschizi o uşă dai de o altă încăpere. Nu ştii niciodată când te aşteaptă o lume paralelă de cealaltă parte. Realitatea nu s-a mai transfigurat atât de straniu de când Alice s-a rostogolit în gaura iepurelui şi a ajuns în Ţara Minunilor. Curaj, imaginaţie, prezenţă de spirit... şi o pisică neagră ‒ iată de ce are nevoie Coraline pentru a porni în aventură.
Tu ai cercetat toate uşile din casa ta?

21 de geamuri și 14 uși sunt în casa lui Coraline. 13 normale, așa cum sunt în orice casă și una specială, care o transportă într-o lume în care lucrurile par exact ca-n lumea sa inițială, doar că totul pare mult mai fain! Jucăriile sunt mai interesante și mai multe, mâncarea mult mai bună, iar părinții - mai atenți. Doar că oamenii din lumea asta nouă au nasturi în loc de ochi, iar dacă Coraline vrea să rămână în această lume magică în care părinții au timp de ea, tot ce trebuie să facă fetița e să o lasă pe cealaltă mamă să-i coasă nasturi în locul ochilor. Oare ce o să facă Coraline?

NEIL GAIMAN (n. 1960, Marea Britanie) 
Este autor de romane, povestiri SF și fantasy, romane ilustrate, benzi desenate, teatru radiofonic și film. În copilărie și adolescență citea C.S. Lewis, J.R.R. Tolkien, Lewis Carroll, Edgar Allan Poe, ale căror cărți l-au făcut să-și dorească să fie scriitor. Cele mai celebre cărți ale sale sunt seria BD The Sandman și cărțile Pulbere de stele, Coraline, Noroc cu laptele, Oceanul de la capătul aleii, Zei americani, Cartea cimitirului. Pentru scrierile lui, Gaiman a primit numeroase premii, printre care Hugo, Nebula, Bram Stoker, Medalia Newbery și Medalia Carnegie.

CHRIS RIDDELL
Chris Riddell, nascut la 13 Aprilie 1962, este un ilustrator britanic și scriitor de cărți pentru copii. Realizează caricaturi cu tematică politică pentru cotidianul britanic The Observer.
A câștigat trei medalii Kate Greenaway.

FRAGMENT

Coraline descoperise uşa la scurt timp după ce se mutaseră în casa aceea. Era o casă foarte veche – cu mansardă, cu pivniţă şi cu o grădină părăginită, în care erau copaci uriaşi şi bătrâni. Familia lui Coraline nu ocupa toată casa – era prea mare ca să fie doar a lor. Locuiau doar într o parte a ei. Stăteau şi alţi oameni în casa aceea veche. Domnişoara Spink şi domnişoara Forcible stăteau sub apartamentul lui Coraline, la parter. Amândouă erau bătrâne şi rotofeie şi aveau câţiva terieri bătrâni cu nume precum Hamish, Andrew sau Jock. Odată ca niciodată, domnişoara Spink şi domnişoara Forcible fuseseră actriţe, după cum îi spusese domnişoara Spink lui Coraline când s au întâlnit prima dată. 
— Vezi tu, Caroline, îi zisese domnişoara Spink, stâlcindu i numele lui Coraline, şi eu, şi domnişoara Forcible am fost actriţe celebre la vremea noastră. Am jucat la teatru, scumpete. Vai, nu l lăsa pe Hamish să mănânce tartă cu fructe, o să l doară burtica toată noaptea. 
— Numele meu e Coraline. Nu Caroline. Coraline
Deasupra apartamentului lui Coraline, la mansardă, locuia un bătrân nebun cu o mustaţă mare. Îi spusese lui Coraline că pregăteşte un spectacol de circ cu şoareci. Nu voia să lase pe nimeni să l vadă. 
— Într o zi, micuţă Caroline, când şoarecii o să fie pregătiţi, întreaga lume o să vadă minunăţia mea de spectacol. Mă întrebi de ce nu l poţi vedea acum. Asta m ai întrebat? 
— Nu, i a zis Coraline, încet, vă rugam să nu mi mai spuneţi Caroline. Numele meu e Coraline. 
— Nu poţi vedea spectacolul, i a zis bărbatul de la ultimul etaj, pentru că şoarecii nu sunt încă pregătiţi şi nu au repetat suficient. În plus, refuză să cânte cântecele pe care le am compus pentru ei. Toate cântecele pe care le am compus pentru şoareci sunt cu umpa umpa. Dar şoarecii albi efectiv nu vor să cânte decât tin tin. Mă gândesc să i trec pe alte tipuri de brânză. Coraline nici nu credea că exista cu adevărat un circ cu şoareci. Se gândea că era mai degrabă o scorneală de a bătrânului. A doua zi după ce s-au mutat, Coraline şi a început explorările.