Eroina CLEMENTINA

​Sara Pennypacker
Traducere din limba engleză de Tatiana Dragomir
Ilustraţii de Marla Frazee
Editura Arthur, București

           Clementina e o fetiţă de clasa a treia cu bucle roşcate, cu o inimă mare. Deşi e mereu certată pentru că nu e atentă la lecţii, Clementina observă lucruri pe care ceilalţi nu le văd şi găseşte soluţii care mai de care mai originale. Vede, de pildă, că prietena ei Margaret suferă că şi-a retezat o şuviţă de păr şi îi sare imediat în ajutor, tăindu-i părul cu totul şi făcând-o să arate ca o păpădie. 
Soluţiile ei nu sunt apreciate chiar de toată lumea, dar Clementina nu se dă uşor bătută şi se străduieşte să-i înveţe pe oamenii mari să vadă lucrurile şi altfel.

SARA PENNYPACKER (născută în 1951, în Massachusetts) 
Este o autoare americană de cărţi pentru copii. Titlurile sale au primit mai multe premii, printre care Medalia Christopher şi Golden Kite. A scris şaptesprezece cărţi, cele mai cunoscute fiind titlurile din seria Clementina. Este fondatoarea programului ShareOurBooks.org. Pennypacker ţine adesea conferinţe în şcoli, în librării şi în biblioteci, prin care încearcă să-i facă pe tineri să se apropie de literatură.

FRAGMENT
N-am avut o săptămână tocmai bună. 
De fapt, luni a fost o zi bunicică, dacă nu luăm în calcul hamburgerul-surpriză de la prânz şi faptul că mama lui Margaret a venit să o ia pe Margaret acasă. Şi ceea ce s-a întâmplat în biroul doamnei directoare, unde am fost trimisă ca să explic că nu din vina mea arată aşa părul lui Margaret şi că, de fapt, lui Margaret îi stă destul de bine tunsă. N-am avut ocazia, fiindcă doamna directoare Rice nu era în birou. Plecase să o liniştească pe mama lui Margaret. 
Şi ar trebui să ți se spună să nu răspunzi la telefonul din biroul directoarei, dacă asta e regula. 
Bine, recunosc! Luni n-a fost o zi chiar aşa de grozavă. Ceea ce m-a luat prin surprindere, fiindcă ziua a început cu două semne bune, care m-au indus în eroare. Primul a fost că printre cerealele de la micul dejun am avut exact atâtea felii de banană câte trebuiau, câte una pentru fiecare lingură. Al doilea, că îndată ce am ajuns la şcoală, învățătorul nostru a spus: 
— Următorii elevi sunt scutiți de scris în jurnal ca să meargă în sala de desen şi să lucreze la proiectele lor cu tema „Bine ați venit în viitor!“. 
Iar eu am fost unul dintre „următorii elevi“! 
Aşa că, în loc să-mi bat capul gândindu-mă ce să mai scriu în jurnal, lucru pe care nu-l pot suferi, am lipit şi am pictat tot felul de chestii, un lucru pe care îl ador! 
Margaret era şi ea în sala de desen. Cum m-am aşezat lângă ea, s-a şi aruncat peste masca de Prințesa-viitorului, pe care tocmai lipea sclipici. 
— Ține minte regulile! m-a avertizat ea. 
Margaret e în clasa a patra, iar eu sunt într-a treia. Din cauza asta ea crede că este şefa mea. Nu pot suferi regulile lui Margaret! 
— N-ai voie să te-atingi de lucrurile mele! a zis ea. 
Întotdeauna zice aşa. 
— De ce? am întrebat. 
Aşa întreb eu întotdeauna. 
— Pentru că asta e regula, a răspuns Margaret. 
Întotdeauna zice așa. 
— De ce? 
— Pentru că n-ai voie să te-atingi de lucrurile mele! a spus ea.