PRIETENII COPILĂRIEI MELE

​Wilson Rawls
Traducere din engleză de Răzvan Năstase
Editura Arthur, București

         Billy locuiește la poalele munților Ozark, unde de dimineața până seara hălăduiește prin păduri și lunci și cunoaște toate ascunzișurile și potecile din împrejurimi. De când se știe își dorește din tot sufletul doi câini de vânătoare și, când vede că părinții lui nu își pot permite așa ceva, băiatul muncește și strânge fiecare bănuț ca să-și împlinească visul.
În curând, Billy și cei doi copoi ai lui devin cei mai faimoși vânători din ținut. Istețimea câinilor, devotamentul și curajul lor îi uimesc pe toți, și Billy știe că niciun băiat nu are cum să fie mai fericit ca el.
„O poveste nespus de emoționantă.” - The New York Times Book Review
„O carte captivantă despre iubire și aventuri pe care nu o vei uita niciodată.” - School Library Journal
WILSON RAWLS 
S‑a născut la 24 septembrie 1913, în Oklahoma, SUA. A copilărit împreună cu frații și surorile lui la o fermă din nordul statului și, pentru că nu exista nicio școală în zonă la acea vreme, mama lor i‑a învățat să scrie și să citească și s‑a ocupat de educația lor.
Într‑o zi, mama le‑a adus o carte care avea să‑i schimbe viața lui Rawls: CHEMAREA STRĂBUNILOR de Jack London. Băiatul a îndrăgit atât de mult cartea aceea, încât a purtat‑o peste tot cu el și a recitit‑o de câte ori a avut ocazia. Datorită ei s‑a hotărât să devină scriitor.
Din cauza Marii Crize Economice de la sfârșitul anilor 1920, Rawls nu a putut să‑și termine studiile și a fost nevoit să călătorească prin America în căutarea unui loc de muncă. Indiferent pe unde l‑a purtat viața, nu a încetat să scrie despre copilăria petrecută la fermă, în ținutul Ozark. În 1961, cu sprijinul soției sale, Sophie, care i‑a și editat manuscrisul, a apărut PRIETENII COPILĂRIEI MELE. Prima ecranizare a cărții a fost lansată în 1974, iar următoarea, în 2003.
Rawls a mai publicat o singură carte, SUMMER OF THE MONKEYS, în 1974, iar până la moartea lui, din 16 decembrie 1984, a vizitat peste 2000 de școli și i‑a încurajat pe copii să‑și continue educația și să scrie.
FRAGMENT
Îmi vedeam de drum fluierând când, dintr odată, am auzit o încăierare între câini. La început nu i am dat atenție. La urma urmei, nu era nimic interesant, o încăierare între câini ca oricare alta în cartier. 
Dar când m am apropiat de zgomot mi am dat seama că erau destul de mulți câini implicați. Au țâșnit de pe o alee, s au întors și au luat o direct spre mine. Nu voiam să fiu mușcat sau trântit la pământ, așa că m am tras la marginea trotuarului. 
Atunci am văzut că toți câinii tăbărâseră pe unul singur. La vreo opt metri de mine, îl ajunseseră din urmă și până acolo îi fusese. Îmi părea rău de amărâtul ăla. Știam că dacă nu interveneam repede cei de la salubritate ar fi avut de ridicat un stârv. 
Încercam să mă hotărăsc dacă să sar sau nu în ajutorul lui, când am avut o surpriză. Din învălmășeala aia de câini care mârâiau, lătrau și mușcau în stânga și n dreapta, s a ridicat un copoi bătrân, din rasa Redbone Coonhound. L am zărit doar o secundă. Mi s a tăiat respirația. Nu mi venea să cred ce văzusem. 
Și a făcut loc prin haită contorsionându se și mușcând până când s a adăpostit sub ramurile joase ale unui tufiș. Ceilalți continuau să mârâie și să l încercuiască. Un câine mare de vânătoare, mai curajos, s a repezit spre copoi. Tufișul s a scuturat cât s a luptat cu copoiul. Dar n a durat mult și a ieșit atât de repede de acolo, că s a împiedicat și a căzut pe spate. Am băgat de seamă că avea urechea dreaptă despicată. Era prea mult pentru el, așa că a luat o la sănătoasa pe stradă, schelălăind ca o pisică speriată.
O javră urâtă și mare și a încercat norocul, dar fără sorți de izbândă. A ieșit de sub tufiș cu umărul stâng mușcat până la os. S a așezat în așa fel încât să le arate tuturor că fusese rănit.
Sângele mi se urcase la cap. E greu pentru un om să vadă cum un copoi bătrân se luptă pentru viața lui, mai cu seamă dacă are niște amintiri ca ale mele. Îmi adusesem aminte cum un câine bătrân ca ăsta se sacrificase ca să mă salveze pe mine. 
Mi am dat jos haina și m am apropiat amenințător. Țipetele și cuvintele mele de ocară nu prea au avut efect, dar agitatul hainei, da. Câinii s au împrăștiat și au plecat.